Violenta sexuala a devenit o arma in razboiul modern. Cele mai multe dintre victime sunt femei de toate varstele, dar adesea este vorba despre tinere femei; iar rezultatele sunt sarcinile nedorite, infectia cu HIV si stigmatizarea sociala. Se estimeaza ca, in timpul razboiului din Bosnia, din anii ’90, au fost violate intre 20.000 si 50.000 de femei. In Liberia, tara devastata de zeci de ani de razboi, trei din patru femei au fost expuse la violenta sexuala. In provincia Kivu de Sud din Republica Democrata Congo se raporteaza zilnic 40 de violuri. Cu toate acestea, femeile ar trebui privite nu doar ca victime, ci si ca actori in prevenirea conflictelor si in obtinerea unei paci durabile.

Incepand cu o conferinta organizata in comun la Bruxelles, pe 27 ianuarie, Uniunea Europeana si NATO vor sa concentreze mai puternic atentia asupra acestui aspect si sa identifice pasi concreti in vederea eliminarii violentei sexuale in timp de razboi, a intaririi si a sublinierii rolului vital pe care femeile il joaca in refacerea stabilitatii. Deja exista un cadru legislativ solid sub forma Rezolutiei 1325 a Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite privind femeile, pacea si securitatea, si o serie de rezolutii ONU ulterioare, inclusiv decizia de numire a unui nou Reprezentant special ONU pentru a coordona eforturile comunitatii internationale in acest domeniu. Din pacate, punerea in aplicare intarzie si este evidenta necesitatea unor eforturi suplimentare pentru a se asigura indeplinirea de catre mai multe tari a obligatiilor ce le revin, mai ales prin formarea militarilor si a personalului civil in aspecte de egalitate de sanse intre femei si barbati.

Adoptarea Tratatului de la Lisabona a creat noi posibilitati de stimulare a obiectivelor privind egalitatea de sanse intre femei si barbati in actiunea externa a UE. Crearea postului de Inalt Reprezen