A minti poporul cu televizorul sau cu radioul, nu doar la evenimente cruciale - cum a fost "revolutia in direct" - ci si in ceea ce priveste anumite valori, traditii si cutume, atestate prin timp, iata un delict care ar trebui, cumva, pedepsit. Pe 15 ianuarie, la un post local de radio, un moderator extrem de dezinvolt clama in eter, catre dulcii sai ascultatori: "Mie Eminescu nu-mi spune nimic!". Daca ar fi fost si un mic semn de intrebare, dupa cel al exclamarii, emisiunea DJ-ului iesean ar fi putut fi interpretata ca o frustrare: "Uite, dom'le, la toti d'alde aia, Eminescu le spune ceva, numai pe mine ma ignora!...". Ceea ce, trebuie sa recunoastem, ar fi fost o nota proasta pentru Eminescu: de ce "antreneaza" toata clasa de ascultatori / cititori si-l ignora tocmai pe elevul silitor?! Fiecare dintre noi a avut un astfel de coleg, care statea cu degetele ridicate, gata sa i le bage profesorului in ochi, iar cind, in sfirsit, era numit, spunea o gogomanie, de ridea toata clasa... Dar, de fapt, formatorul de opinie de la microfonul local si particular a vrut a zice ca dumnealui, dupa lecturi grele, dupa studii istovitoare din cel numit de babalici nostalgici "poetul national", "luceafarul poeziei", "omul deplin al culturii romanesti" si alte formule de-a gata, ei bine, dupa mistuirea a tot ce a scris Eminescul acela, a constatat, aproape cu durere, ca lui nu-i spune nimic. Dar nimic-nimic. Doar din asta ne dam seama ca aici, in preajma noastra, la un modest microfon vietuieste si se exprima un, cu adevarat, om deplin al culturii, si e de mirare ca universitati vinjoase, precum "Dimitrie Cantemir", "Alexandru cel Bun" sau "Mihnea cel Rau" nu si-l iau ca purtator de cuvint. Daca nu si l-or fi luat, cu jumatate de norma. In aceeasi zi cind se implineau 160 de ani de la nasterea lui Eminescu (va rog sa ma iertati, domnu' moderator, ca amintesc aceasta cifra lipsita de s