Ne întrebăm de ce "Domnişoara Iulia" de August Strindberg e în repertoriul Teatrului de Comedie, piesa nefiind o operă cu deznodământ ce ar provoca râsul, bunăoară. Totuşi, autorul montării, Liviu Lucaci, are o explicaţie.
Apreciat actor la Teatrul Naţional din Bucureşti şi profesor la UNATC, Liviu Lucaci a pus în scenă "Domnişoara Iulia" dintr-o pasiune pentru Strindberg. El susţine că piesele acestui dramaturg au "în spate o dramă alchimică", făcând referire la "povestea forţelor care stau în spatele personajelor", iar în "Domnişoara Iulia" o astfel de poveste "este evidentă".
Acţiunea piesei are loc în Noaptea de Sânzâiene, când se deschid porţile cerului. E magic: lumea de pe alt tărâm vine în contact cu lumea de aici. E noaptea când ele comunică. Iar Lucaci spune că e şansa ca personajele să se împlinească. Dar e şi şansa căderii. În opinia sa, sacralitatea din confruntarea forţelor iraţionale, obscure, cosmice e percepută în fiecare epocă într-un anumit fel, însă la momentul actual lui i se pare că e o camuflare. Şi "ni se arată" acest lucru din "ceea ce vedem, din ceea ce trăim". Lui i se pare că sacrul este îmbrăcat într-o haină lizibilă, într-o haină de comedie, de minimalizare a importanţei lui. De asta a adus la Teatrul de Comedie "Domnişoara Iulia". El crede că publicul înţelege foarte bine ceea ce se întâmplă.
Pentru ca textul să nu plictisească şi să ajungă foarte uşor la public, a fost puţin redus, căutând acţiuni care dezvăluie personajele şi totodată le ascunde. Asta a fost miza regizorului. Se pare că publicul l-a înţeles, de vreme ce spectacolul se joacă cu casa închisă. Dacă "Domnişoara Iulia" este interpretată de talentata Delia Nartea, dezvăluind în scenă "dedesubturile" personajului, celelalte roluri au interpretări duble. De fapt, Lucaci a gândit să facă chiar două spectacole, pentru că mizează pe cei pat
