Putem admira şi astăzi, la Ploieşti, tablouri de Grigorescu datorită muncii neştiute a conservatorilor.

Pentru a sfida timpul şi a ne încânta după atâtea zeci şi chiar sute de ani, tablourile, sculpturile, piesele de îmbrăcăminte sau cele de ceramică trebuie întreţinute cu mare atenţie.

Ca nişte copii sensibili, piesele de artă sunt pretenţioase la condiţiile de luminozitate şi temperatură şi pot fi uşor atacate de microorganisme dăunătoare.

"Ţi se taie respiraţia doar la gândul că piese din patrimoniul naţional ar putea fi pierdute sau deteriorate din neglijenţă", ne introduce în meseria de conservator Corina Stoian, specialist la Muzeul de Artă din Ploieşti.

Cum poţi face trecerea de la meseria de inginer în petrol la cea de conservator în muzeu?

"Am terminat facultatea de petrochimie, iar întâmplarea a făcut să mă împrietenesc cu o angajată a Muzeului de Artă, care a devenit profesorul meu de istorie a artei, în adevăratul sens al cuvântului. Aplecare pentru estetic am dobândit şi în cei patru ani de pian urmaţi la Liceul de Artă. Iar meseria de bază, cea de inginer, şi pasiunea pentru frumos s-au împletit în ceea ce fac acum, conservarea pieselor de patrimoniu", ne-a explicat Corina Stoian.

Pentru a face conservare este nevoie de cunoştinţe de fizică, chimie şi biologie.

Piesele de artă se simt foarte bine într-un mediu cu o umiditate de 50-60%, o temperatură de 22 de grade şi lumină albă pentru că cea roşie are o cantitate mare de radiaţii infraroşii, foarte dăunătoare.

"Verificăm zilnic parametrii din sălile de expoziţie şi din depozite şi luăm măsuri dacă se impun. În plus, obiectele din patrimoniul textil şi cel de grafică, cele mai expuse şi mai vulnerabile la atacurile biologice, le aerisim, le scuturăm şi le punem puţin la soare, toamna şi primăvara", ne-a spus conservatorul.

Muzeele sunt vii

Cori