Zilele trecute, intr-un ziar, am vazut un titlu ce parea extras din presa anilor '90: "Vin bani de la FMI"… Va mai amintiti? Intre 1990 si 1995, cand accesul Romaniei pe pietele internationale de capital era inca blocat, aveam nevoie ca de aer de bani de la FMI. Iar cand banii nu veneau - si nu veneau ori de cate ori un criteriu sau mai multe, dintre cele prevazute in acorduri, nu erau indeplinite - tara traia adevarate drame: se taiau importuri vitale, vapoarele cu pacura nu descarcau, leul slabea vizibil fata de dolar pe piata valutara.
Acum sunt alte vremuri. Acordul, semnat in primavara lui 2009, cu o durata de desfasurare de doi ani, are si el un caracter diferit. De fapt, Acordul de acum nu mai este semnat numai cu FMI. Este un contract multilateral, in care sunt implicate Comisia Europeana, FMI si Banca Mondiala. Ce primim noi? Desigur, un sprijin financiar direct si un mesaj de incredere dat investitorilor straini. Ce ni se cere? Sa dovedim ca suntem hotarati sa asiguram, la noi acasa, o buna functionare a motorului economic. Prin urmare, sa aratam ca stim ce avem de facut ca sa invingem criza, sa obtinem stabilitate interna, sa devenim competitivi.
In Acord, Fondul Monetar International are un dublu rol: de creditor direct si de examinator. Expertiza de examinator o face in nume propriu, dar si in numele Comisiei Europene si al Bancii Mondiale. Desigur, banii sunt importanti, dar criteriile de performanta sunt si mai importante. Faptul ca pe negociatorii FMI ii intereseaza ce ponderi ocupa, in PIB-ul Romanei, deficitul bugetar si deficitul balantei de plati, cum functioneaza piata valutara si monetara, ce masuri sunt intreprinse pentru a fi reduse pierderile din economie si pentru continuarea dezinflatiei, ne face si pe noi sa dam mai multa importanta acestor indicatori. Si cum din informatiile de pana acum se pare ca am trecut si examenul din
