Ileana Ploscaru s-a angajat prin concurs la Constanta in anul 1961, zece ani dupa debutul la Nationalul din Cluj, oras in care si-a facut si studiile. Avea "in spate" cateva succese rasunatoare: Hangita lui Goldoni, Ofelia lui Shakespeare, Ciocarlia lui Anouilh, Elisa lui Shaw sunt cateva dintre acestea. O consider pe Ileana Ploscaru unul dintre cele mai robuste talente ale teatrului romanesc din a doua jumatatea secolului XX si ma hazardez sa fac aceasta temerara afirmatie avand sub ochi fisa de creatie a actritei, iar in amintire simfonia de tonuri si imagini cu care si-a imortalizat personajele. Dar cand am spus "robust" nu am avut in vedre doar asta. Ca dintr-o matrice misterioasa, cu dimensiuni incomensurabile, au tasnit la viata, pline de forta si adevar rolurile ei. Nu este putin lucru daca ne gandim ca personajele se infiripa si traiesc doar devorandu-si parintele-actor, care generos, le insufla viata din sufletul sau mare chiar daca nu nemuritor, dar perpetuat prin acesti copii ai sai. O revarsare galgaitoare de talent si tragic si comic, o placere si o bucurie aproape viscerala de a juca,de a «se juca'» cu copii ei, inconjurandu-i cu dragoste si cu umorul foarte dens si bogat nuantat cu care a inzestrat-o natura pe aceasta extraordinara actrita,intruchiparea insasi a harniciei, vreme de 59 de ani. Cu o mare personalitate scenica si-a iubit cu fanatism profesia si a respectat-o ca pe o religie. Nu a mirat pe nimeni, cand in anul 1999 a interpretat cu dezinvoltura 7 roluri diferite in acelasi spectacol «Un barbat si mai multe femei» a reusit un exercitiu de virtuozitate interpretativa. A creat cu stralucire mai multe portrete pline de vitalitate, altele pline de lirism, cu aplecare catre nuanta semnificativa, catre detaliul revelator, constructii precise, echilibrate intre comic si grotesc, cu o buna dozare a efectelor. In stagiunea 2009-2010, joaca la Teatru