Au trecut zece ani de cand Gabriela Szabo a fost desemnata cea mai valoroasa sportiva a lumii si patru de cand a abandonat sportul de performanta. Acum traieste fara antrenamente zilnice, cantonamente nesfarsite si concursuri tensionate, si este recunoscatoare divinitatii ca s-a retras la 28 de ani.
"Sportul a fost si este o parte din viata mea. Mi-a dat atatea satisfactii si bucurii, impliniri pe care nu stiu daca o sa le mai traiesc. Imi lipseste faptul ca nu mai alerg, stadionul, galagia de acolo, cu o suta de mii de spectatori, toti tipand si incurajandu-te. Imi lipsesc emotiile acelea de dupa cursa, cand simti implinirea pe care ti-o da victoria. Si acum am multe de facut, ma implic in foarte multe lucruri, totul este o cursa in care vreau sa castig", spunea Gabi Szabo in 2005, la putina vreme dupa retragerea din activitatea sportiva. Acum, la patru ani dupa aceasta, Gabrielei nu-i mai lipseste viata de sportiva de performanta si este dedicata muncii pe care o desfasoara in cadrul Federatiei Romane de Atletism. Referent de specialitate al forului nostru atletic, Gabriela Szabo a terminat cursurile Academiei Nationale de Educatie si Sport, si-a sustinut masteratul in antropologie motrica si, in vara acestui an, doctoratul pe tema "Contributii la studiul cauzelor si efectelor andurantei in alergarile de semifond si fond la atletism". Are proiecte indraznete pentru anul vitor pe care insa nu vrea sa le dezvaluie, dar vrea sa le implementeze din acest an in Romania.
Cum a fost trecerea de la viata de sportiva la cea de om obisnuit?
Gabriela Szabo: Dificila, in primul an si jumatate, dar acum nu-mi mai lipseste. Va dati seama ca la inceput nu-mi gaseam locul. Dupa ce 17 ani am avut un program strict, cu antrenamente, deplasari, competitii, cantonamente, o buna bucata de vreme nu mi-am gasit locul in viata particulara. Am avut i
