Îmomentul în care am cunoscut-o pe Emilia şi am mâncat din preparatele gătite de ea, mi-am spus: "da, ea e Mary Poppins în bucătărie!". Nu am mai întâlnit pe nimeni care să facă atâtea minuni, fără să se inspire din nici o carte de bucate, fără să aibă nici un caiet de reţete şi fără să fi făcut studii în domeniu!
Povestea de viaţă a Emiliei nu este foarte fericită. "Am fost un copil amărât, am crescut fără tată, mama muncea de dimineaţă până seara, aşa că de mine avea grijă o bunică. Ea m-a învăţat să fac de toate în casă. La 13 ani găteam tot ce ştia şi ea. Era foarte pricepută, aşa că am învăţat numai lucruri bune." Altele erau vremurile atunci. Măritişul părea soluţia salvatoare pentru o fată săracă de 17 ani. După căsătorie, Emilia a avut imediat doi copii, iar astăzi se laudă cu 5 nepoţi. Chiar dacă viaţa nu a fost prea blândă cu ea, Emilia a reuşit să-şi păstreze zâmbetul, bunăvoinţa şi... plăcerea de a găti.
EXPERIENŢĂ UNICĂ ÎN CAPITALA GASTRONOMIEI
Emiliei i s-a dus vestea de bună gospodină. Aşa că la 45 de ani a avut o experienţă unică: a fost invitată să gătească la Restaurantul Doina. Din Paris.
"Acolo chiar am învăţat să fac toate preparatele tradiţionale româneşti: mici, fripturi de toate felurile, sarmale, tobă, lebăr, piftie, drob de pasăre, curcan umplut şi tot felul de dulciuri. Îmi aduc şi acum aminte cum am făcut 50 de cozonaci de Paşte, pentru că românii de acolo voiau să-şi amintească «gustul de România». Dar nici francezii nu ziceau «nu» unui cozonac românesc", spune Emilia. După câteva luni, s-a întors în ţară, simţind că nicăieri nu e mai bine ca acasă.
PREPARATE CU AFUMĂTURĂ
Ochii i se luminează când începe discuţia despre preparatele pe care ştie să le facă. Despre fiecare ar putea să îmi spună o poveste, cum a învăţat să-l prepare, pentru cine a gătit şi pe cine a încântat cu
