Săptămânile din urmă ne-au fost acaparate de cazul Băhăian.

Am urmărit personaje, firme, încrengături, oameni de legătură şi aşa mai departe. De la o zi la alta se mai schimba ceva, mai ieşea la iveală un nume cunoscut care a avut tangenţă, într-un mod sau altul cu „locotenenţii" lui Sergiu Băhăian. Serile trecute mă uitam la emisiunea lui Mihai Gâdea, de la Antena 3. Invitaţi: Gigi Becali - europarlamentar (?!), Elan Schwartzenberg - afacerist, fost soţ al Mihaelei Rădulescu şi Victor Ciutacu - jurnalist. Cum vorbeau ei aşa despre impozitarea averilor babane, s-a trezit europarlamentarul nostru să înfiereze sistemul juridic din România. I-a căşunat Becaliului pe judecătorii din ţara asta, de nu-ţi venea să crezi. Surpriza a venit din partea lui Elan, nu doar fost soţ de Rădulească, dar şi prieten de primar al Constanţei, care, ca un Superman autohton, s-a apucat să ţină partea „justiţiarilor". Cum adică, domn-le?, s-a supărat Schwartzenberg. Becali, europarlamentar de soi, reprezentant al României peste hotare, poate stropşi sistemul? Nu există! Poate că motivele lui nea' Jiji nu erau tocmai cele juste. Este adevărat, patronul Stelei nu este cel mai onest om de pe planetă. Şi, putem lua în calcul că, aşa cum a spus Elan, zilele lui Becali în arest nu au fost cele mai grele din viaţa unui pământean. Însă, sub efectul „Băhăian", nu am putut să nu mă gândesc la ceva: în octombrie 2008, judecătorii constănţeni l-au eliberat pe numitul Valentin Şlepac. Individ care, în anul de graţie 2010, a recunoscut că a mătrăşit patru oameni. Unul care, la un moment dat, a fost considerat de către cei care ar trebui să facă dreptate, orice altceva însă nu pericol public. Aceeaşi oameni ai legii care, la un an şi jumătate după prima decizie luată, cea de a-l lăsa pe Şlepac liber ca pasărea cerului, au ajuns la concluzia că asasinatele pe care le-a comis nu prea au egal în