Cred in actele de caritate si cred ca din putinul pe care-l are, fiecare dintre noi ar trebui sa-si ajute semenii facand o donatie… Dar cu niste conditii!

Dupa o serie de stiri vizionate la televizor dupa cutremurul din Haiti, ai putea trece drept "inuman" daca nu ai fi catusi de putin impresionat. Ei bine, da, am ramas impresionat… poate chiar mai mult decat in urma cu doi ani cand un tsunami urias "lua pe val" mii de turisti europeni care cautau o plaja si 40 de grade in perioada sarbatorilor de iarna in Indonezia. Acum am vazut ca au aparut tot felul de campanii de strangere de fonduri pentru sinistratii dintr-o tara precum Haiti unde si o sticla de apa poate fi acum de lux. Si am donat prin SMS, de data asta fara TVA (acum cativa ani statul incasa TVA-ul pentru toate tipurile de dona­tii). Dupa teledonul de la Realitatea TV, denumit "Haiti-copiii haosului", parca mi-a parut rau ca am donat (stiu, nu e bine sa-ti para rau!)… si cred ca am avut un motiv obiectiv. Anul trecut, TVR 1 a organizat impreuna cu mai multe fundatii o gala de strangere de fonduri – "Oamenii Deltei". In doua saptamani de campanie si un teledon la televiziunea natio­nala s-au strans 35.000 euro. Teledonul Rea­litatii a strans pentru victimele dezastrului din Haiti peste 350.000 euro. Nu vreau sa fiu conside­rat cinic, dar cred ca intrebarile "Dar cu copiii nostri institutionalizati cum ramane?" sau "Cu Delta noastra in pericol de a disparea, ce facem?" sunt mai mult decat legitime. Cred cu tarie in a-ti ajuta aproapele, dar cred mai mult imi a-mi ajuta aproapele "mai apropiat", pe romanul din Delta care "se scufunda", de exemplu!

P.S. – Nu va speriati daca sesizati cateva mici schimbari in acest numar al suplimentului. Este doar inceputul. Va mai pregatim in saptamanile care vin cateva care, speram noi, sa va surprinda in mod placut.

Cred in actele de c