- Editorial - nr. 470 / 29 Ianuarie, 2010 Un gures analist politic intreba tendentios, cazand, de fapt, intr-o capcana perfida, in timpul vizitei la Chisinau a sefului statului roman: "Ce a vrut domnul Basescu sa dovedeasca?". N-am fost, nu sunt, si sper sa nu fiu vreodata avocatul presedintelui Traian Basescu. Il stiu, cat de cat, patru ani fiind colegi parlamentari, intre 1992-1996, in Camera Deputatilor. Nimic, insa, nu ma poate opri, ca ziarist, sa spun ce cred, mai ales despre importanta deosebita a acestei vizite, in actualul context creat de rezultatele alegerilor anticipate, de anul trecut, in care, la Chisinau, au iesit invingatori tinerii romani, inlaturand, dupa tragicele evenimente din aprilie 2009, dominatia secerei si a ciocanului, mereu sub rubinia stea a vrerii si dominatiei Kremlinului. Asadar, ce a vrut sa dovedeasca domnul Traian Basescu, prin aceasta vizita? Mai intai si mai intai de toate, seful statului a vrut sa arate ca, dincoace si dincolo de Prutul devenit "granita" prin vrerea altora, pusi mereu sa traga cate o sarma ghimpata prin sufletele noastre si prin apa ce "curge intre noi si plange", se intinde pamantul romanesc al mosiei lui Stefan cel Mare si Sfant. A vrut sa mai dovedeasca o data, daca mai era cazul, ca sangele apa nu se face, ca daca te tai la degetul mic sau la cel mare, mana te doare la fel. Ca, oriunde ar fi ei, fratii sunt frati! Sunt sigur ca asta a dorit sa spuna, in prima lui vizita din noul, al doilea, mandat, facuta, deloc intamplator, tocmai la Chisinau si la Cahul, ca un semnal dat fratilor din cealalta Romanie. Ce a vrut sa dovedeasca presedintele Basescu? Multe! Ca, iata, au venit alte vremuri, cele ale lui Vlad Filat, premierul Republicii Molodova, care, sosit la summit-ul desfasurat, la sfarsitul anului trecut, la Bucuresti, dandu-i-se cuvantul, a spus raspicat: "Permiteti-mi sa vorbesc in limba mea materna _ l