Pentru întreaga activitate literară, poetul a fost decorat de Preşedinţia României cu Ordinul Meritul Cultural, iar de Primăria Iaşi cu Premiul „Vasile Conta“.
S-a născut într-un ţinut „plin de poezie“, pe malul Ozanei, iar primele „gângureli lirice“ s-au întâmplat tot aici, pe la cinci ani şi jumătate. Pentru multă vreme apoi, versurile au fost compuse de Daniel Corbu pentru cei care le doreau şi le cereau, prieteni sau rude. Peste ani, a umplut caiete întregi cu ele. Dar perioada de căutare, până la cristalizarea formulei lirice a durat.
În anii tinereţii, poetul a experimentat profesii diverse şi îndepărtate destinului său poetic, precum ajutor de ospătar, operator chimist, laborant, vânzător sau maseur. După încheierea studiilor universitare, la Facultatea de Litere din Bucureşti, Daniel Corbu a fost pentru scurt timp profesor la un liceu din Târgu Neamţ, apoi, repede absorbit de Casa de Cultură, a fost numit instructor de teatru şi poezie.
Poetul nemţean a debutat publicistic în 1979, în „România literară“, iar editorial, cu doar o treime dintr-un manuscris, din pricina cenzurii dure a vremii, în 1984, cu volumul de poeme „Intrarea în scenă“.
De atunci, au apărut sub semnătura sa în jur de 20 de cărţi de versuri, proză şi eseistică. Cea mai apropiată sufletului său rămâne însă „Evanghelia după Corbu şi alte poeme“, care a primit şi Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2006. Însă activitatea culturală nu se opreşte aici. În timpul studenţiei a frecventat Cenaclul de Luni, coordonat de criticul Nicolae Manolescu.
Iaşiul, un loc prielnic poeziei
La Casa de Cultură din Târgu Neamţ, începând cu 1984, a organizat ani în şir Colocviile Naţionale de Poezie de la Neamţ. A colaborat de-a lungul vremii cu numeroase reviste de cultură din ţară, a tradus pentru diferite publicaţii şi volume. Daniel Corbu es