NU VINE GARDA. 1.500 de posturi sunt blocate din lipsă de bani. Dar nici nu prea mai sunt amatori pentru meseria de gardian, considerată ca fiind foarte grea. Sursa: Răzvan Vălcăneanţu
Puşcăriile din România sunt supraaglomerate. În multe închisori, deţinuţii dorm şi câte doi în pat. Locuri libere sunt, în schimb, de partea cealaltă a gratiilor. Peste 1.500 de gardieni ar mai trebui pentru ca societatea să se simtă apărată. Leafa este decentă: 1.800 de lei în mână.
Paznicii din secţia a doua, regim închis, de la Penitenciarul de Maximă Siguranţă Codlea se jeluiesc că nu mai fac faţă. Pârnăiaşii îi copleşesc numeric. Când au fost scoase posturile la concurs, nu s-au găsit doritori. Acum nu mai sunt bani.
Post de agent, la apel!
Un civil în penitenciar lucrează opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână pe circa 16 milioane de lei vechi. La secretariat, resurse umane, informaţii clasificate etc. Cei 220 de agenţi din Penitenciarul Codlea, funcţionari publici cu statut special, fără un birou, stau toată ziua în picioare cu ochii pe 599 de scursuri ale societăţii. Armele cu gloanţe sunt folosite pentru paza perimetrului închisorii. Pe secţii, gardienii se bazează doar pe bastoane şi pe arme cu electroşocuri, care mai mult te stimulează tonic. Te citesc din prima.
Lecţia număru’ unu este litera regulamentului. Turele sunt de 12 cu 24, 12 cu 48. Pentru 18-20 de milioane cu tot cu vechime şi sporuri, nimeni nu se mai îngrămădeşte să se prezinte la concursurile pentru posturile vacante. La începutul lui 2010, Administraţia Na ţională a Penitenciarelor a socotit 3.018 posturi vacante. Nu vor fi ocupate anul acesta.
O muncă apostolească
După ce ai trecut prin trei porţi şi zece lacăte, ajungi în secţia a doua. Te ia în primire agentul-şef Călin. Pârnăiaşii l-au poreclit Beleaua. E dat dracul
