Sunt, oare, cafenelele franceze o specie pe cale de dispariţie? Iată o întrebare pe care şi-o pun din ce în ce mai des atât francezii înşişi, cât şi străinii care iubesc Franţa.

Pentru că dacă ar fi să ne luăm după statisticile oficiale, răspunsul ar fi da... Anual cam 6.000 de cafenele de stil tradiţional dispar sau se transformă în altceva, în special în restaurante chinezeşti sau japoneze. La începutul secolului trecut cafenelele aveau o funcţie socială extrem de puternică în toate localităţile Franţei. Oamenii se întâlneau zilnic la bistrou, şi chiar şi în satele foarte mici existau cel puţin câte două sau trei cafenele. Statisticile arată că în 1910, când Franţa număra 42 de milioane de locuitori, existau 52.000 de cafenele. Astăzi, într-o Franţă cu 60 de milioane de locuitori, mai sunt în jur de 60.000 de cafenele tradiţionale. Ce s-a întâmplat între 1910 şi clipa de faţă nu e greu de înţeles: o parte a populaţiei rurale a migrat spre marile oraşe, apoi a apărut televizorul iar oamenii n-au mai ieşit aşa des la cafenea, apoi a venit moda McDonald's-urilor... Iar mai nou a fost interzis fumatul în cafenele ceea ce le-a dat acestora o nouă lovitură, s-ar părea.

Nu este deci exclus ca într-o bună zi să rămână la Paris numai o mână de cafenele-muzeu... În special cele care au o tradiţie atât de bogată şi o istorie atât de colorată încât nu riscă să dea faliment sau să nu-şi mai găsească clienţi. Este cazul cu braseria Lipp, care îşi marchează anul acesta 130 de ani de existenţă şi care a devenit, în cartierul Saint Germain des Prčs, un templu al tradiţiei. Ea face parte dintr-o constelaţie de asemenea stabilimente celebre şi este la fel de cunoscută şi apreciată precum Les Deux Magots, Flore sau Le Procope. Această braserie s-a născut de la bun început sub o stea bună: familia de alsacieni care a înfiinţat-o, în 1880, Léonard şi Pétronil