Aşezată la intersecţia drumurilor comerciale dintre Asia şi Mediterana, Palmyra e perla tezaurului istoric al Siriei. Unul dintre obiectivele pe care nu le poate rata un călător român în Orientul Mijlociu. Reportajul de faţă ne dovedeşte din plin.
„Yallah, yallah mister, wake up, it’s 5.30 in the morning, mister“. Telefonul sunase îndelung până să răspund. Era apelul de trezire pe care îl comandasem, dar care speram, undeva în subconştientul meu, să nu se întâmple niciodată. Când am auzit sunetul nemilos şi uşor demodat al telefonului am avut impresia că abia pusesem capul pe pernă.
Şi, în fond, chiar aşa era. În dorinţa mea de a vedea cât mai mult din Damasc, prelungisem ziua precedentă cu mult peste miezul nopţii. Dar astăzi aveam să fac deplasarea la Palmyra, perla tezaurului istoric al Siriei. Aventura, pentru care mă pregătisem din timp, avea să înceapă, însă, mult mai devreme decât mă aşteptasem.
La drum, cu autobuzul de şapte. Fix!
Palmyra. Oraşul (re)descoperit. Fascinaţia oricărui călător aflat în Siria. Destinaţia de nerefuzat. Iniţial, drumul spre centrul ţării nu fusese trecut în planul meu. Mă pregăteam să vizitez Damascul, cel mai vechi oraş cu activitate neîntreruptă din lume. Pentru ziua aceea aveam chiar programată o vizită în „suuq“, uriaşul bazar din capitala Siriei. Şi, credeţi-mă pe cuvânt, chiar şi o zi e puţin.
Cu toate acestea, a fost suficient un simplu telefon pentru ca tarabele cu pielărie, nesfârşitele intrânduri cu obiecte de argint, de la câteva grame la statuete impunătoare, şi magazinele cu kilometri de lănţişoare din aur şi bijuterii să devină ţinta unei eventuale alte călătorii în Orientul Mijlociu. „Nici nu mă gândesc să fii aici şi să nu vizitezi Palmyra, măcar o zi“, a sunat oferta mai mult decât fermă a domnului Khalil Al Hariri, directorul Muzeului de istorie şi al sitului arheologic di