Politica farmaceutică este făcută de oameni de afaceri foarte bogaţi în "cârdăşie" cu guvernele, consideră Vania Atudorei, reputat microbiolog, pe care l-aţi cunoscut deja în articol "Industria farmaceutică nu este sfântă", publicat în numărul trecut al Jurnalului de Sănătate.
Sunt domenii ca telecomunicaţiile, telefonia mobilă, industria farmaceutică, de automobile care se află în top din punctul de vedere al profiturilor. De exemplu, în industria farmaceutică se investeşte un dolar pentru fabricaţie şi se obţin 20 de dolari la vânzare. Această industrie însă, ca şi altele ca de exemplu telecomunicaţiile, reprezintă industrii strategice. În cazul unei epidemii sau al unui război, dacă nu există medicamente indigene, acestea trebuie importate, deci acea ţară depinde de altele din acest punct de vedere. La noi, fabricile de medicamente au fost vândute străinilor. Acum, sănătatea populaţiei este dată pe mâna unor străini. Asta face să crească preţul medicamentelor. S-a ajuns ca o fiolă de ser fiziologic care se fabrică în ţară cu un leu să coste acum de zece ori mai mult, pentru că o importăm. Şi este practic o soluţie de apă cu sare (0,9% grame clorură de sodiu farmaceutică la un litru de apă). Singura fabrică de medicamente nevândută a rămas Antibiotice Iaşi. Companiile care cumpără fabrici de medicamente mint că vor investi în dezvoltarea lor; după tranzacţie, aceştia pur şi simplu le închid sau diminuează activitatea acestora până la 90%, socotindu-le competitori. Apoi, intră pe piaţa noastră cu propriile produse. Este ca şi cum serviciile secrete ale ţării le-am desfiinţa, considerând că nu sunt rentabile, şi am face contract cu serviciile secrete ale altor ţări pentru a ne proteja.
Cum e cu HIV
Justificarea vânzării industriei farmaceutice româneşti este că străinii o vor moderniza la standardele secolului al XXI-lea, dar nu s-a
