În timp ce atenţia opiniei publice este deturnată de petardele ANI, care descoperă zilnic câte o virgulă suspectă prin declaraţiile de avere ale demnitarilor, Cabinetul Boc-Băsescu ne pregăteşte o moştenire cu adevărat grea: un lac de cianuri în inima Apusenilor. Exploatarea aurului de la Roşia Montană, proiect introdus în programul de guvernare al PD-L, nu este doar o bombă cu ceas ecologică şi un atentat împotriva patrimoniului nostru istoric şi cultural. Este şi o afacere foarte proastă pentru statul român.
Nu voi insista acum asupra riscurilor pe care le presupune crearea unui uriaş bazin cu ape reziduale pe Valea Cornei, la doar câţiva kilometri în amonte de oraşul Abrud. Sau asupra faptului că procedeul tehnologic nu eliberează din rocă numai aurul, ci şi metale grele, extrem de toxice. Experţii avertizează că asemenea exploatări miniere impun de regulă îngrijiri perpetue, aproape la fel ca în cazul depozitelor de deşeuri radioactive. Fiindcă primejdiile nu dispar o dată cu metalul preţios. Ele vor persista mult timp după ce investitorii îşi vor fi cheltuit deja profitul obţinut de la Roşia Montană.
Vor dispărea, însă, munţi întregi, localităţi cu tot cu cimitire, biserici şi clădiri de patrimoniu, dar şi vestigii romane unice în lume. Ce câştigă statul român pentru a-şi asuma asemenea pierderi şi asemenea riscuri?
Investitorul străin - Roşia Montană Gold Corporation - promite 4 miliarde de dolari, locuri de muncă şi dezvoltarea durabilă a zonei. Evită, însă, cu obstinaţie să precizeze termenii exacţi ai contractului. Care, surpriză, este secretizat! Criticii proiectului, printre care se numără şi Academia Română, susţin că statul va încasa redevenţe de numai
2% din valoarea aurului exploatat. Halal afacere.
Lucrurile sunt, însă, mult mai clare când vine vorba despre "salvarea unei regiuni defavorizate". Ai z