A fost Romania pregatita sa adere la Uniunea Europeana, in 2007? A fost Bruxelles-ul pregatit pentru Romania? Este greu de raspuns la aceste intrebari, pentru ca Romania este un amalgam de mosteniri istorice, un amestec dintre viata la tara si la oras, dar si o promisiune pentru viitor.

Jurnalistul elvetian Rudolf Hermann scrie, in Neue Zuricher Zeitung, despre un raport al Institutului de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare de la Bucuresti care aduce argumente in favoarea ideii ca Romania nu ar fi trebuit sa fie integrata in UE.

Documentul, publicat in 2008, vede doua scenarii pentru viitorul Romaniei: pe de-o parte, asumarea pozitiei unei tari in care romanii raman ancorati in trecut, cimentandu-si imaginea de stat rural, cu o identitate confuza, care isi aduce o contributie modesta la deciziile Uniunii Europene, sau sa ia in serios drepturile si obligatiile care revin din calitatea de membru al Uniunii Europene, punand la punct modele de dezvoltare durabila.

Pentru acest lucru, insa, este nevoie de schimbarea mentalitatii romanilor, pentru ca Europa nu ii va astepta la nesfarsit.

Potrivit raportului, "deprofesionalizarea masiva a tarii noastre in ultimii 17 ani are la origine faptul ca reformele postrevolutionare s-au axat pe distrugerea industriei si nu pe modernizarea ei".

Acelasi raport arata ca "agricultura moderna, de tip industrial, a disparut aproape complet, cedand locul obisnuitei gospodarii batranesti de subzistenta, iar calitatea si volumul serviciilor publice, de sanatate, educatie si cultura au scazut sub nivelul anilor '70".

Chiar daca istoria Romaniei releva si "impulsuri furtunoase spre dezvoltare", acestea sunt surclasate ca durata de epocile de "letargie si stagnare", sustine jurnalistul elvetian. Bazata pe concluziile specialistilor romani, deductia ziaristului elvetian p