În pivniţa Muzeului Depresiunii Baraolt, judeţul Covasna, este depozitată o comoară inestimabilă: fosilele mastodontului Anancus Arvernensis. Cei mai renumiţi paleontologi de pe mapamond au recunoscut că scheletul mastodontului, prin modul de conservare şi numărul aproape complet de oase, este unic în lume.

Acum doi ani, câteva rânduri intrate pe fluxul unei agenţii de ştiri anunţau o descoperire impresionantă: un schelet aproape intact de mastodont, cu o vechime de peste 2 milioane de ani, găsit într-o mină de lignit.

Ştirea în sine nu numai că nu a făcut vâlvă, ba chiar a trecut neobservată în noianul de informaţii „ardente" ale perioadei respective. Un inginer geolog şi câţiva angajaţi de la muzeul din Baraolt au trudit ca fiecare oscior să fie scos la lumină, tratat şi aşezat în lăzi.

Paleontologul Vlad Codrea, de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, a pus un prim „diagnostic", iar mai târziu invitatul special, celebrul paleontolog olandez Dick Mol, supranumit Sir Mammoth, a clasat descoperirea ca fiind unică în lume.

Descoperirea

Într-o zi de mai a anului 2008, muncitorii de la mina de la Racoşul de Sus îşi vedeau liniştiţi de treburi. Dimineaţa de lucru începuse în condiţii normale, sub imperiul automatismelor obişnuite, nimic nu anunţa vânzoleala ce avea să se întâmple mai târziu. Gura flămândă a unui excavator uriaş muşca sârguincioasă din pământul reavăn. Deodată, din marna tăiată de excavator se iveşte o pată maronie de 10-15 cm diametru. Atent şi intrigat de pată, excavatoristul opreşte maşinăria.

Este anunţat deîndată inginerul geolog Toth Levente. Acesta îşi dă seama rapid că este vorba de un fragment de fildeş şi sistează lucrările în zona respectivă. Se începe cercetarea. Dintr-o cupă de marnă extrasă mai devreme se descoperă o bucată de fildeş de vreo 20 cm lungime.

Inginerul realizează că a descoperit ceva