Telecomunicaţiile l-au dus pe inginerul Emanuel Petruţ în Tanzania, America, Thailanda şi Haiti. Inginerul care a scăpat de infernul din America Centrală se pregăteşte să plece din nou în Haitiul devastat de cutremur.
Emanuel Petruţ, timişorean prin adopţie, se află pe drumuri de mai bine de şase ani. De loc din Luncoiu de Sus (judeţul Hunedoara), acesta a sosit în capitala Banatului, la Facultatea de Telecomunicaţii, în 1997. După absolvire, pentru că nu şi-a găsit un loc de muncă, s-a întors la Brad. Între timp, a făcut armata la Bucureşti şi Caransebeş, fireşte la telecomunicaţii. În 2004 a revenit la Timişoara, pentru a aplica pentru un post de inginer, la Alcatel.
Ţi s-a spus de la început că o să îţi desfăşori activitatea mai mult pe afară?
Ştiam că asta o să se întâmple. Eram pregătit să fiu cam zece luni pe an plecat. Am un văr care a lucrat în acelaşi domeniu şi eram la curent cu acest sistem.
Care a fost prima misiune externă?
Prima experienţă în afara ţării a fost în Tanzania, în Africa. Acolo am stat o perioadă scurtă, de doar cinci săptămâni. După aceea am plecat în America, la Dallas şi Cincinnati, pentru trei luni. Acolo am aflat că voi ajunge în Thailanda.
Foto: Emanuel Petruţ (dreapta) alături de Lucian Reja (tânărul ucis de Ferarriul lui Cocoană), în Thailanda.
Apoi, ai stat aproape trei ani în Thailanda...
Mai exact 2 ani şi zece luni. E o ţară frumosă, cu mare, munte şi fete. A fost interesant. Munceam foarte mult, la început. Mă apucam la ora opt, dar nu ştiam când termin. Seara, după ora zece. În week-enduri ne mai şi distram. Acolo m-am ataşat foarte mult de oameni. Sunt foarte prietenoşi. Am avut şi o prietenă acolo, pe care o cheamă Thythypha. Mi-a fost greu să plec de acolo. Au făcut o pertrecere pentru mine, iar când am urcat în lift, la plecare