Ioana Ciocan este, potrivit site-ului domniei sale, un "visual artist based in Bucharest", dar si asistenta la clasa de grafica a miticului Nicolae Alexi. Ea a pus in lucrare cateva proiecte artistice, in tara si in strainatate (penultimul, datand din 2009, la Galateea, se numea "Eat Me!" si isi poftea - verbul nu este folosit intamplator! - vizitatorii intr-un cub din incinta galeriei, al carui interior avea rafturi pe care artista intinsese varii gleturi dulci, ce compuneau un fel de tort "kranz" urias).
Filmul Micii Revolutii din Ianuarie
Din specia aceluiasi tip de joc cu parfum de dezbatere, scandal si inovatie asezata sub specia vizualului, joc cu antene sincretice si radacini dadaisto-suprearealiste, este si actualul "happening" pus la cale de artista. Lucrurile, in plan exterior, au stat cam asa:
La data de 26 ianuarie 2010, Ioana Ciocan (foto 3) a dezvelit in piata Presei Libere, pe soclul de granit rosu al fostei statui a lui V.I. Lenin, o momaie, cu o inaltime de 3 metri, si modelata din arpacas, orez, bomboane cip si ciocolata, reprezentandu-l pe acelasi Vladimir Ilici (foto 6). O resuscitare a unei fantome a istoriei universale, dar si o talmacire a unei efigii a comunismului altoit la noi, realizata cu obsesiile gurmande ale consumismului (cu semnificatii chinuit ritualice: arpacasul, 5 kg, este materia prima a colivei, orezul, 2 kg. - a sarmalei, bomboanele cip, 1 kg. - simili-chewing-gum-ul pionierilor etc. etc.). Ce a iesit este un Lenin de-ti vine sa-l mananci, cu gestica greoi-pahidermica preluata de la predecesorul sau - Lenin-ul imaginat de Boris Caragea, cu acelasi palton cu poalele pana la pamant, dar, una peste alta, caricatural, hazliu si tembel. Acum, statuarul are textura bibilita de dragul bibilului (sau, daca doriti, de dragul fleacului, al derizoriului menit sa invadeze si sa darame solemnitatea subiectul
