Dar cine a fost de fapt acest franctiror Nelson Rodrigues, specialist în proclamarea de adevaruri incomode, cum ar fi acela ca masele sunt “idioate” si ca domnia majoritatii asupra individului reprezinta o calamitate?
Daca spunem ca el este cel mai mare dramaturg brazilian, înca nu am spus destul: Nelson Rodrigues este cel care a creat teatrul brazilian modern. Faptul pare curios pentru un european, tentat sa contemple cultura braziliana în termeni de echivalenta, dar pîna la premiera piesei de debut a lui Nelson Rodrigues, Femeia fara pacat din 1942, teatrul brazilian traise din comedii usoare si din melodrame copiate pîna la detaliu dupa cele europene. Istoricii literari au înca firesti dispute, exista pareri ce surprind accente vag sincronice cu cele europene si înainte de 1942, dar avem a face mai degraba cu speculatii. Anul 1942 ca adevarat început al teatrului brazilian evoluat a devenit astazi un adevar unanim acceptat.
Înt`rzierea cu care brazilienii au intrat, cultural vorbind, în epoca moderna stîrneste uimire: ce se poate spune despre o literatura care abia în 1942 înregistreaza prima sa piesa de teatru pe deplin originala? Sa nu uitam însa ca momentul 1922, aniversarea centenarului independentei, a marcat si cea dintîi deschidere spre modernitate public recunoscuta a artei braziliene, odata cu vernisajul celebrei Expozitii de la São Paulo.
Dramaturgia lui Nelson, relativ abundenta, ramîne inegala; ar fi fost greu ca cele 16 piese de teatru scrise, de la Femeia fara pacat (1942) si pîna la {arpele, compusa cu doi ani înainte de disparitia autorului, sa se situeze la acelasi nivel. Cele mai realizate ramîn Rochia de mireasa (1943) si Orice dezbracare va fi pedepsita (1965). Luam contact cu o lume stranie, angoasanta, în raspar cu traditia braziliana: femei adulteriene si incestuoase, barbati lubrici, posesivi si de o cruzime
