Uniunea Teatrală din România - UNITER - împlineşte 20 de ani. S-a constituit în februarie 1990, după ce s-a desfiinţat ATM (Asociaţia Oamenilor de Artă din Instituţiile Teatrale şi Muzicale). Această uniune de creatori, care conform statutului este apolitică, neguvernamentală şi nonprofit, reuneşte astăzi 2.000 de membri.
În două decenii de activitate, UNITER a avut multe "zile însorite", dar s-a confruntat şi cu "furtuni". Recunoscută în plan internaţional încă de la înfiinţare, uniunea s-a raliat unor prestigioase organisme de gen din Europa. Cu o activitate vizibilă, coordonată de un grup mic de oameni, în special doamne şi domnişoare, UNITER se asemuieşte totuşi cu numele Ion Caramitru, cel care e preşedinte de 20 de ani.
El a avut parte de critici destule, de la diverşi oponenţi. Într-un moment dat, părea chiar să piardă, adică Uniunea să piardă. Şi anume: sediul din Strada George Enescu. Ar fi fost nu numai dureros, dar poate catastrofal pentru întreaga organizaţie. Salvarea a venit atunci când, la rugămintea sa, maestrul Radu Beligan le-a vorbit aleşilor din Consiliul General al Municipiului Bucureşti despre importanţa unui asemenea sediu pentru breaslă. Numai aşa casa cu pricina, cumpărată de Primărie de la proprietar, a fost dată Uniunii spre folosinţă pentru 49 de ani.
A meritat, căci aici s-au gândit multe proiecte, transformate apoi în programe derulate an de an. Aici s-au născut iniţiative, care apoi au contribuit la alcătuirea unor acte normative prin care artiştii beneficiază acum de diferite facilităţi. Aici s-au adunat întotdeauna tineri şi vârstnici din domeniu. Aici au fost găzduite diferite personalităţi ale artei spectacolului lumii. Aici s-a creat o casă a teatrului românesc, dincolo de orice critică sau ocară. O recunoaşte aproape oricine, fie şi tacit.
LAUDE ŞI CONTESTAŢII
Unul dintre ce