Caz rar de narcisism. Prin nu stiu ce minune, mi-a parvenit o, de altfel, eleganta placheta de versuri, Poema printului truver,aparuta la Editura Arc din Chisinau si semnata de Andrei-Paul Corescu. Cine este autorul afli, cu asupra de masura, din cv-ul generos, dintr-un Cuvint introductiv si dintr-o Addenda la fel de imbietoare. Premiile si functiile de care s-a bucurat autorul pina la matusalemica virsta de... 31 de ani abia de incap pe 3 pagini de carte, format A5. El, autorul, traieste deopotriva la Craiova (unde s-a si nascut) si in Luxemburg, dar are consistente stagii franceze si... romanesti (la Cluj, Timisoara, Constanta, Bucuresti, Suceava, Sibiu), precum si "proiecte in curs" pe masura: "lansarea prezentului volum in Romania, Luxemburg etc.; lecturi publice de poezie; inregistrarea audio a propriilor poeme; realizarea de transcrieri in acrilic, pe suport textil, ale propriilor poeme". Nimic rau in asta, mi-am zis: iata un autor care stie sa se promoveze! "Nebunia" vine dupa aceea. Cartea este dedicata, firesc, "Publicului de ieri, de azi, de miine...". Pe o intreaga pagina, se aduc multumiri „iubitelor pierdute, iubitelor ascunse" - ceea ce este firesc pentru un "print truver" - parintilor, profesorilor si mentorilor, prietenilor care i-au incurajat aspiratiile literare, "revistelor si juriilor care au premiat si mi-au ingaduit sa public multe din poemele prezentate in acest volum". (Nu stiam ca pentru a publica niste texte premiate trebuie sa ceri voie revistelor si juriilor...) Se mai multumeste "Artistilor care se vor lasa inspirati de aceste poeme" si, in sfirsit, "Tuturor celor care vor scrie despre aceasta carte" ( am favoarea de a ma numara printre ei), "...dar mai ales tuturor acelora care o vor citi, reciti...", adica dumneavoastra. Autorul ne ingaduie (chiar ne roaga) sa imprumutam cartea unor rude sau prieteni, sa-l recenzam, sa-i reproducem vers