Constanta Buzea, "Crestetul ghetarului. Jurnal 1969-1971", Editura "Humanitas" (tel. 021/311.23.30), 284 p.
In ultimele doua decenii s-au umplut librariile romanesti de memorii si jurnale intime. Mai toate editurile publica de zor acest tip de carti fiindca cei care le prefera sunt mai numerosi decat amatorii de fictiune. Exista in fiecare dintre noi un soi de voyeurism, o curiozitate pentru intimitatea altora, pentru traiul lor cotidian, in principiu mai interesant ca al nostru, iar faptul ca ti-l exhiba iti da oarecum o superioritate de judecator. Sunt destui diaristi mediocri, convinsi in narcisismul lor primar ca lumea ar trebui sa stie amanuntele anodine ale unei existente fara nici o relevanta. Jurnalele unor mari creatori sunt cu totul altceva: ele ne intereseaza dinspre opera spre om, ne inlesnesc intelegerea personalitatii iesite din comun, devenirea ei in timp, reflexul launtric al evenimentelor exterioare, obsesiile si tensiunile din care se nutreste arta lor. Pentru cunoscatorul-admirator, jurnalul intim al unui artist adevarat e fascinant fiindca din notatiile aditionate poti intrevedea - cu rascruci, punti, rupturi si simetrii - ansamblul numit destin. Jurnalul Constantei Buzea e un eveniment editorial in primul rand fiindca e semnat de o mare poeta, cu o voce lirica speciala: grava si suava, intensa si eterata, de o spiritualitate armonioasa, melancolica fara sentimentalism, dureroasa fara patos, capabila sa te poarte spre puritati serafice, dar si spre cosmar thanatic. Acest prim volum, datat 1969-1971, dar rememorand si intamplari anterioare, e consemnarea la cald a existentei unei tinere femei sensibile, asediate de nefericire. Casatorita cu Adrian Paunescu in 1961, pe cand amandoi erau abia iesiti din adolescenta si extrem de saraci, fata marcata de un tata autoritar si brutal nu-si gaseste in casnicie libertatea si caldura spre care na
