Două săptămâni şi un pic au mai rămas până la ziua ce va decide soarta şi direcţia Partidului Social Democrat. În tot acest răstimp sforăriile, promisiunile şi negocierile vor fi la cote maxime.
Sorţi de izbândă va avea cel ce se va dovedi a fi mai abil şi mai credibil, mai ales că nu puţini sunt pesediştii ce s-au fript şi şi-au pierdut încrederea în unii aspiranţi la funcţii din structura de conducere centrală a PSD. Decisivă va fi şi formula în care viitorii lideri vor fi aleşi: individual, într-un tandem... sau la pachet. Combinaţiile pot fi multiple, însă şi orgoliile personale sunt greu de înfrânt. Aşa se face că, social-democraţii decişi să preia şefia PSD vor trebui să negocieze pe mai multe fronturi şi pentru orice variantă pentru care ai lor colegi de partid ar putea opta.
O influenţă ar putea-o avea şi liderii judeţeni. Deşi, în pofida sugestiei preşedinţilor de filiale, în cabina de vot fiecare-i suveran.
Miza Congresului Extraordinar al PSD este cu atât mai mare cu cât apariţia scrisorii semnate de Octav Cozmâncă poate fi considerată un avertisment. Nu puţini sunt cei care susţin că, în funcţie de rezultatul Congresului din 20 februarie, este posibil să asistăm la o scindare a formaţiunii conduse, încă, de Mircea Geoană. Un alt partid de stânga stă să apară pe eşichierul politic autohton. Şi nu orice partid, ci unul ce s-ar putea naşte direct ca partid parlamentar.
Eeee, lupta este aprigă, miza importantă, iar negocierile se poartă pe toate fronturile şi pentru toate posibilităţile. Preferinţele diferă, e firesc. Dar, nu pot să nu remarc faptul că, în realitate, interesul de grup sau personal va prima în exprimarea opţiunilor. Nicidecum soarta partidului ori interesul categoriilor sociale pe care această formaţiune politică, proclamată de stânga, le reprezintă, nu vor sta la baza votului „liber" exprimat de sociali -democraţi. @N_
