Singurii evrei care au scăpat vii din mâna doctorului Joseph Mengele au fost o trupă de circari pitici români. Ca o ironie, au plâns când torţionarul a murit. Sursa: NorthFoto

Tot satul Rozavlea din Maramureş îi ştia de „Circul de pitici”. Ajunseseră să cutreiere chiar toată Europa, după ce regele Carol al II-lea i-a primit să le vadă numerele. Nu făceau tumbe, în schimb cântau de toate: româneşte, ungureşte şi, la cererea publicului, repertoriul căpăta şi un pic de nemţeşte. Shimshon Iţik Ovitz s-a căsătorit de două ori cu femei de înălţime normală. Au avut zece copii, dintre care şapte pitici.

Stăteau în centrul satului, se bucurau de simpatia ţăranilor chiar şi atunci când, din banii strânşi dintr-un soi de lăutărie cinstită, au adus prima maşină la Rozavlea. Bătrânii care-şi aduc aminte de ei spun că abia atunci a fost marele circ – să vezi pitici într-o maşină mare.

Din cei aproape o mie de evrei din Rozavlea, Iţik era cel mai avut. Îşi făcuse nume în Maramureş. Strunea două femei şi încă zece copii de la un metru şi zece. Construiseră împreună cea mai mare casă în sat. După ce a murit, în 1930, copiii s-au apucat de muzică. Aşa i-au prins nemţii şi războiul – sănătoşi şi bogaţi.

Ciudaţii lui Mengele

Până la al doilea război mondial, parcă au fost nomazi. Când se întorceau din turnee la Rozavlea, aduceau saci de bani. Îşi dăduseră nume formaţiei - „Trupa Liliput”, iar mama lor, Batia, era o Albă ca zăpada printre şapte pitici. Coordona „afacerea” din spatele scenei, alături de ceilalţi trei copii normali. A fost un impresar iute la bani şi i-a ţinut pe toţi în aceeaşi casă, cu neveste şi copii.

Când a început teroarea, germanii i-au săltat din curte. Un singur frate „normal” a scăpat fugind mâncând cu ochii. Pentru câteva ore, s-a bucurat de o libertate amăgitoare. L-au prins şi l-au