"Când, acum ceva ani, am început să scriu «Noaptea de Sânziene», nu ştiam nimic altceva în afară de sfârşit. Ştiam că, după 12 ani, Ştefan o va reîntâlni pe Ileana, tot într-o pădure, şi că va recunoaşte maşina care (i se păruse lui) dispăruse sau ar fi trebuit să dispară în pădurea de la Băneasa, în noaptea de Sânziene 1936", scria însuşi autorul.

Ca un tumultuos roman-fluviu, "Noaptea de Sânziene" a adunat în paginile sale toţi "afluenţii" temelor prozei lui Mircea Eliade - dorinţa realizării, dragostea, "teroarea" istoriei, paradoxurile ei, ieşirea din timp, mitul reîntoarcerii, camuflarea sacrului în profan, mituri şi simboluri -, dând metaforelor o excelentă acoperire filosofică.

FĂURITORUL DE MITURI

"Eliade este făuritor de mituri prin incapacitatea celorlalţi de a-i descifra povestea", spunea Ioan Petru Culianu, discipolul său preferat, care a încercat el însuşi să decodifice sensurile ascunse. În interviul acordat de Mircea Eliade la 18 mai 1975, la Meadville Theological Seminary din Chicago, material inclus apoi în cartea "Mircea Eliade", Culianu întreba: "Dumneavoastră înşivă spuneaţi în 1938 că există întrebări pe care nimeni nu le pune din «bună creştere».

N-o să vă întreb «unde era Graalul», deoarece cred a fi descifrat de-a lungul operei dumneavoastră o serie «istorică» de răspunsuri pe care le-aş înşira astfel: în India, în iubire, în revoltă şi moarte, în sacrificiul de sine. Dar toate acestea merg până în 1953, până la apariţia versiunii franceze din «Noaptea de Sânziene». După aceea nu mai înţeleg unde credeţi că se află Graalul. În muncă? În răbdare? În succes? În bucurie? În emoţia şi tensiunea intelectuală? Unde se află pentru dumneavoastră, aici şi acum, ceea ce căutaţi necontenit?".

Iar Eliade i-a replicat: "Nu cred că pot răspunde acum la această întrebare. Natural, se poate descifra ac