Premierul Emil Boc cerea, la sfârşitul săptămnii trecute, interzicerea de urgenţă a produselor comercializate în aşa-zisele magazine de vise. Îngrijorat de soarta viitorului ţării? Mai degrabă, aşa cum ne-a obişnuit, campion al populismului. Totuşi, indiferent de motivaţie, sunt de acord cu el, chestiile alea etnobotanice (să-mi explice şi mie cineva de la televiziunile de ştiri, că ele le-au botezat, cât sens are denumirea asta) sunt nişte mizerii. Intenţia rămâne însă una superficială atâta timp cât nu se aduce în discuţie şi celălalt capăt al ţigării: legalizarea drogurilor uşoare “clasice”.
Ştiu că în acest moment al textului, puritanii care practică sexul oral doar sub adăpostul plăpumii se vor grăbi să dea cu barda în ghiocel.
Marijuana creează dependenţă, este doar pasul către heroină, sunt câteva dintre prostiile pe care le aud des din partea unora care, toată viaţa, n-au tras altceva în piept decât moartea frumos ambalată pe care le-a servit-o unul ca nenea Phillip Morris, noxele ţevilor de eşapament ori, în cele mai nefericite cazuri, fumurile propriei personalităţi. Până acum nu a reuşit nimeni să demonstreze că de la o ţigară treci la seringa-n venă. N-o să spun că ştiu zeci de prieteni ai unor prieteni (străini, normal ) care fumează, şi că nici unul nu a trecut la “faza următoare”, hai mai bine să vedem ce scrie pe site-ul ANA despre haşiş şi “marihuana”.
Efectele biologice actuale ale cannabisului sunt reduse şi aproape nesemnificative. (…)
Se descriu diferite faze ale stării tipice de euforie (engl. “cannabis high”, “social high”). Printre efectele iniţiale se numără adesea o stare de agitaţie, însoţită ocazional de stare de tensiune şi anxietate, stări ce vor fi urmate în curând de o senzaţie plăcută de siguranţă şi ocrotire (germ. Geborgenheit). Urmează stări introspective şi echilibrate, de un calm deosebit. Alteori pot a