Portarul cu care România a făcut istorie la Campionatul Mondial din 1994 era convins că va fi închis alături de Cornel Penescu şi de Gheorghe Constantin.
Florin Prunea şi-a trăit cariera între mărire şi decădere. Personaj de bază în cei mai frumoşi ani ai „Generaţiei de Aur", portarul a fost coborât de curând în instanţă, fiind cercetat în celebrul caz „Mita pentru arbitri".
Prunea este acuzat că, din postura de preşedinte al Departamentului de relaţii internaţionale al FRF, ar fi intervenit ca patronul de la FC Argeş, Cornel Penescu, să fie favorizat de Comisia de Disciplină. „Sunt nevinovat", susţine fostul fotbalist, care dezvăluie, în premieră, pentru „Adevărul", trăirile pe care le-a avut în faţa anchetatorilor.
„Adevărul": Privind în trecut, cum a fost începutul tău ca fotbalist?
Florin Prunea: Prima dată m-am dus la Steaua, când aveam 8 ani. Stăteam aproape de stadion, jucam pe maidane. Am început fotbalul ca atacant, dar eram foarte slăbuţ şi mic de statură. În Ghencea nu am stat mult, m-a văzut un antrenor, nu m-a plăcut şi m-a trimis acasă. „Băiete, nu e de tine fotbalul", mi-a spus.
Şi apoi Dinamo. Cine te-a reprofilat în portar?
Tata lucra la Ministerul de Externe. M-a văzut aşa de înverşunat cu fotbalul, m-a luat de mână şi m-a dus la Dinamo. Am jucat doi ani atacant, cu Fane Stănculescu antrenor. Apoi a venit Timar.
Ne-a strâns pe toţi pe teren, s-a uitat la noi şi a început să ne împartă. „Tu joci atacant, tu fundaş", apoi, când a ajuns la mine, mi-a zis scurt: „Tu intri în poartă!"
Şi nu ai vrut să renunţi?
Ba da. Două zile am plâns şi nu am mers la antrenamente! Dar îmi plăcea atât de mult fotbalul încât nu puteam să stau departe de teren. Am progresat repede ca portar. Adevărul e că se făcea un fotbal profesionist atunci. Erau condiţii mai bune de pregătire decât acum. Exemplul cel m