In Partidul Democrat Liberal a inceput o discutie curioasa despre sigla si statut. Urmarind declaratiile protagonistilor, am putea crede ca dezbaterea e complet lipsita de miza. Sigla este un biet desen care poate fi orice – mar, para, ancora, inima etc. –, dar in nici un caz actualul desen, pentru ca "trandafirul e simbol socialist". Statutul PDL e perfect viabil, nu trebuie modificat decat in privinta a 10-12 articole, iar partidul are deja o conducere flexibila, cu putini vicepresedinti. si, oricum, de ce atatea vorbe – evaluarile si schimbarile sunt pentru invinsi.
Frica si tenebrele cu care liderii PDL inconjoara scena discutiilor dovedesc insa cu totul altceva. Mizele sunt mari, iar incertitudinile care apasa partidul au sporit nevoia de secretomanie. Vestea cum ca legea tacerii va domina toata perioada de pana la Conventia Nationala a venit din partea lui Cristian Preda, tocmai cel care deschisese dezbaterea acuzand "oligarhizarea partidului".
Astfel, dupa prima sedinta a comisiei de statut din PDL, profesorul Preda a facut cunoscut ca, "intrucat ceilalti colegi din PDL care s-au exprimat in privinta statutului nu au dat publicitatii documentele alcatuite si nu au facut declaratii publice, am convenit cu Monica Macovei sa nu facem nici noi public textul nostru", adica cele "10 principii pentru modernizarea PDL".
Daca nu e vorba cumva de o retragere tactica, tacerea tandemului Preda-Macovei este o mare greseala strategica. Nu in interiorul PDL isi vor gasi aliati puternici si hotarati principii precum "oamenii sa fie promovati pe criterii profesionale, si nu pe baza de telefoane" sau "fenomenul de oligarhizare a partidelor si, prin ele, a vietii publice trebuie stopat". Daca ar fi fost asa, PDL nu ar fi ingaduit si nu ar fi luat parte la politizarea pana in maduva oaselor a institutiilor publice in ultimul an, dupa cum nu s-ar fi con
