O gluma destul de buna inaintea meciurilor cu Franta din preliminariile trecute spunea ca de la francezi cel mai bun prost jucator evolueaza la Chelsea. Desigur, o exagerare. Insa una care dorea sa ne arate care este diferenta cotei de piata a jucatorilor celor doua echipe.
Desigur, nu cotele de piata evolueaza pe teren. Am scris de nenumarate ori despre faptul ca spiritul de echipa combinat cu foarte multa munca poate sa rastoarne aproape orice ierarhie. Insa, sa mergi doar pe principiul asta, de asemenea mi se pare o prostie.
Nu putem trece cu vederea nici faptul ca francezii nu mai sunt ceea ce erau la finalul anilor ‘90. Nu are rost sa enumar numele celor care evoluau atunci in nationala Frantei. Dar, chiar daca la un alt nivel, la fel se intampla si la noi. Si inclin sa cred ca daca la ambele formatii au fost facuti pasi uriasi inapoi, ai nostri au fost mult mai mari.
Noi il avem pe Mutu! Pe bune?, dar Razvan Lucescu ce zice de asta? Dar, nu, stati putin! Il avem pe Chivu! Ei, bine, nici de asta nu sunt prea sigur. In Italia contam doar printr-un jucator care se lupta pentru evitarea retrogradarii, Marica marcheaza din an in pasti iar Rat nu este si nu va fi niciodata omul decisiv.
Eu zic sa nu ne mai uitam la francezi. Sa nu ne mai intereseaze problemele lor. Accidentarile lor. Faptul ca au un antrenor contestat nici nu ar trebui sa fie un subiect de discutie pentru noi. Tot ce trebuie sa facem e sa ne uitam in ograda noastra. Aici sunt problemele. Suntem in situatia de a face apel la spiritul de echipa si la foarte multa munca. Nu avem nimic altceva si, cu cat ne dam seama mai repede de asta, cu atat vom putea spera mai mult ca vom ajunge in Polonia si Ucraina. Nu ca turisti, ci ca suporteri.
O gluma destul de buna inaintea meciurilor cu Franta din preliminariile trecute spunea ca de la francezi cel mai bun prost jucator evolueaza
