Asculta mai multe audio Muzica
Intenţionam să scriu exclusiv despre intrarea în linie dreaptă a proiectului catedralei mîntuirii neamului, un demers cît un mega-şut în fund dat statului de drept care se presupune că ar fi România. Şi nu e vina Bisericii că e aşa, biserica ortodoxă nu face decît să culeagă, serenă, ce-a semănat pe-aceste plaiuri de cînd s-au creştinat românii.
Macheta Catedralei, sursa. basilica.ro
E vina tuturor românilor, de la vlădică la opincă, pentru faptul că acceptă compromisuri halucinante cu normele de bază ale democraţiei liberale pentru care, aparent, mămăliga a explodat în decembrie 1989. Complexele istorice de care suferă românii – inclusiv biserica lor majoritară -, dublate pervers de respingerea aproape organică a transplantului de democraţie “de-a gata” propus de modelele europene fac posibilă o astfel de catedrală. Salut pe această cale demersul ONG-ului lui Remus Cernea, Asociaţia Umanistă Română şi sper ca problemele menţionate să fie, dacă nu rezolvate juridic, măcar mediatizate pe măsura gravităţii lor ca principiu.
Anunţul Patriarhiei s-a suprapus, însă (în lectura mea, absolut fortuit), minidezbaterii locale de pe VoxPublica despre pornografie. Fără să-mi doresc intrarea în polemică, aş vrea să dau un posibil răspuns întrebării retorice lansate de Costi Rogozanu. Relaţia schizoidă – extrinsec şi intrinsec – a românului cu sistemele de valori tot de el acceptate duce la enunţuri ca cele ale lui Florin Puşcaş. Pe Florin Puşcaş – nu îl cunosc decît prin textele lui, sper să am cîndva ocazia – îl consider o victimă emblematică a acestei relaţii schizoide (citeşte: ipocrite) a românilor cu condiţia umană, inclusiv cu propria condiţie. Costi Rogozanu trebuie să ţină cont de faptul că două din cauzele majore ale acestui tip de situaţie îl constituie confuzia generalizată a conaţionalilor noştri între et
