Toată lumea vorbeşte despre plecarea lui Radu Mazăre în Brazilia. Ba mai mult, faptul că a rămas o noapte în zăpadă a condimentat ştirea oricum foarte discutată.

Pe unde te duci şi te întorci, constănţenii nu mai au alte subiecte de discuţie decât plecarea primarului lor pe meleaguri mai însorite şi asta fix atunci când oraşul era practic îngropat în zăpadă. Este adevărat, edilul nu a plecat fără să se asigure că totul va fi ok şi ni l-a lăsat de veghe în nămeţii de zăpadă pe Gabi Stan, cel mai... priceput dintre viceprimarii lumii. Care, după cum am putut vedea, şi-a făcut treaba ca nimeni altul. Aşa că, în zilele îngălbenite de cod ne-am fi dorit să stăm la gura sobei, într-un sat uitat de lume decât să înotăm printre nămeţii lăsaţi haotic mai pe marginea sau mai pe mijlocul străzilor. Dar să zicem că nu asta-i marea dramă. Pentru că, întinşi la maxim, nervii localnicilor au făcut să iasă la suprafaţă simţăminte aflate până acum în stare latentă. Bătrânii şi-au adus aminte că nu mai iau pachetele decât de opt ori pe an, studenţii că nu vor mai avea reducere pentru mijloacele de transport în comun, şoferii au fost nemulţumiţi de modul în care s-a făcut deszăpezirea şi au „luat foc" dându-şi seama că străzile, şi aşa găurite s-au transformat în adevărate curse cu obstacole. „Noi stăm aici şi el a plecat în Brazilia", mi se plângea un taximetrist în urmă cu câteva zile, nemulţumit din cauza frigului, a zăpezii, dar şi a faptului că ăl' ce ar fi trebuit să conducă urbea şi-a luat tălpăşiţa înspre plaiuri cu fete care au culoarea... curelei de la ceas. Mie nu mi se pare surprinzătoare plecarea lui Mazăre, mai ales că ar fi trebuit să fim obişnuiţi până acum cu faptul că nu-i place decât frigul Italiei, unde se duce la schi, că preferă căldura când acasă îngheaţă pietrele şi marea şi că vacanţele sunt activitatea sa preferată. Da' de ce ne mai mirăm? De ce ne plâng