Un vers celebru din Richard al III-lea de Shakespeare (făcut şi mai faimos de titlul unui roman al lui John Steinbeck, „The Winter of Our Discontent”) clamează: „Now is the winter of our discontent made summer by this sun of York” – „Azi iarna vrajbei noastre s-a schimbat, prin soarele lui York, în plină vară”. Sursa: Codrin Prisecaru

Datorită sonorităţii contagioase a cuvintelor „iarna vrajbei noastre”, această frază ne vine deseori pe buze, când e vorba de o ceartă. Dar nu o folosim în sensul propriu, căci o reducem la conflict, în timp ce la Shakespeare accentul cade pe depăşirea lui.

Nouă ne îngheaţă vorba pe buze, pentru că dintre noi nu se iveşte niciodată un York care să schimbe iarna (nemulţumirii) în vară (a mulţumirii). Cum ni s-a spus (ca să ne ducem la plimbare), şi am făcut haz de asta, „iarna nu-i ca vara”….

În fiecare iarnă, noi recădem au tomat în vrajbă unii cu alţii şi redescoperim pe pielea noastră, a câta oară, că vrajba este la propriu o iarnă. Două lucruri ni se întâmplă mereu: vine îngheţul, iar îngheţul ne distruge drumurile; vine zăpada, iar zăpada le blochează. Poate că asta li se întâmplă, mereu, şi altora.

Dar nouă ni se întâmplă într-un fel care combină, spre paguba noastră vertiginoasă, neajunsul obiectiv cu netrebnicia subiectivă. De pildă, ca să scăpăm de zăpadă, avem trei soluţii la în de mână: plugurile, pentru a degaja străzile; chimicalele, pentru a împiedica formarea gheţii; deszăpezirea, pentru a înlătura nămeţii.

Prin felul brutal şi neglijent în care sunt puse la lucru plugurile, se obţine, din colo de eliberarea arterelor principale, următorul brelan de efecte: se ciobeşte asfaltul şi se zdrelesc marcajele în relief; se blochează trotuarele, parcările şi staţiile de autobuz; se astupă (ori îngustează dramatic) intrările în străzile mici.

Efecte ne