Bogdan Vladuta se joaca, la cei aproape 40 de ani ai lui, cu temele grave, grele de sensuri ale artei, cu dezinvoltura de jongler. Cu vreo doi ani in urma, arborand o superbie de senator (desenator?) roman, facea din capitala Italiei, din Caput Mundi - un Kaput al Lumii mediteraneene, distrugand toate cliseele legate de solaritatea Romei, de mirosurile ei stenice de pin, de adierile tamaduitoare de apa sarata venind dinspre Ostia. Roma lui Vladuta (pentru ca exista asa ceva) devenise un labirint al catacombelor, al miturilor sumbre, un pandemoniu planetar, un oras calare intre toamna si iarna, intre moarte si ceea ce e dincolo de ea. Experienta lui romana se aduna, pe atunci, intr-o expozitie socanta si, apoi, intr-un album insolit.

Urmandu-si drumul in raspar cu limbajele curente, artistul, devenit intre timp si proprietar/ curator de galerie, a pus la cale o expunere a propriilor opere de ultima ora in Recycle Nest (28 ianuarie-15 martie), locatia de pe strada Icoanei nr. 17, pe care o adminstreaza impreuna cu Sorin Neamtu.

Numele locului e si arta poetica personala si declaratie de principii manageriale: in acest cuib al reciclarilor isi vor gasi locul pe simeze acele opere contemporane care se refera la trecut, la o dimensiune clasica, pe care, insa, ele, operele, isi propun sa le topeasca intr-o viziune noua. Bin-ul de pe computer devine Nest, spatiu al recuperarilor, al grijii arheologice fata de obiectele aduse la lumina (imaginati-va relatia sentimentala, de factura similara, dintre pasarea care isi alinta puiul vs. savantul care mangaie cu pensula praful de pe hrisoave sau cioburi), al coabitarii intre secvente temporale diferite. Galeria are un traiect teoretic precis, si, in afara faptului ca si-a desenat planul viitor de expuneri, a initiat si tiparirea unei reviste/ catalog care este nu doar un clasor de imagini ale operelor care tre