» "Ma tem de greci chiar si atunci cand aduc daruri" este formula profetului din Eneida lui Vergiliu la vederea calului troian care avea sa distruga cetatea. La fel, in Uniunea Europeana de astazi, multe tari nu sunt de acord ca Grecia sa primeasca daruri nemeritate, in cazul de fata sa fie salvata de la faliment dupa ani – sau decenii – de absenta a disciplinei fiscale.

Acesta este fundalul pe care liderii celor 27 de tari membre ale UE au trebuit ieri, 11 februarie, sa se dedea unei adevarate echilibristici retorice pentru a-si anunta planurile menite a salva Grecia de la faliment – fapt fara precedent in istoria UE –, cautand in acelasi timp sa evite a crea o situatie care ar putea fi imitata de alte tari lovite de criza. Gravitatea situatiei in care se afla Grecia a devenit evidenta abia in toamna trecuta, cand guvernul socialist de la Atena a facut cunoscut ca deficitul public e de 13% din PIB, de doua ori mai mare decat calculasera pana si economistii cei mai pesimisti. Pana in ajunul reuniunii de ieri, planurile UE de salvare a Greciei au fost mentinute vagi, pentru a nu permite pietelor financiare sa speculeze in jurul datoriei acestei tari ale carei finante publice au scapat de sub control.

Un plan de salvare concret nu va putea rezulta decat din eforturile comune ale Germaniei si Frantei, tarile cu cele mai puternice economii din zona euro. Germania insa si-a mentinut intentiile secrete pana in ultimul moment, in primul rand din ratiuni interne. Este greu de acceptat pentru alegatorii germani ca impozitele lor sa fie folosite pentru a salva de la faliment o tara perceputa drept corupta si deloc inclinata spre disciplina fiscala. O salvare neconditionata prin injectarea de fonduri – "bailout"– era exclusa din start, intrucat asta ar fi trimis un semnal nedorit atat in directia pietelor financiare, care si-ar fi intetit speculati