Dezvoltarea durabilă - creşterea calităţii vieţii. Investiţiile publice în mediul rural

Doamnelor şi domnilor academicieni,

Doamnelor şi domnilor profesori,

Distins auditoriu,

Am venit în faţa dumneavoastră copleşită de emoţie şi de responsabilitate pentru a vă vorbi despre unul dintre cele mai importante proiecte pe care mi le-am asumat vreodată, proiect care vizează spaţiul rural şi care poate fi subsumat temei conferinţei de astăzi.

Înainte de a vă vorbi însă despre planurile mele, vreau să explic sentimentele care mă domină, reamintind că Academia Română - gazda acestei conferinţe, este forul sub cupola căruia s-au rostit câteva dintre discursurile definitorii pentru satul românesc. Aş aminti discursul de recepţie al lui Lucian Blaga, ”Elogiul satului românesc“, pronunţat la Academia Română la 5 iunie 1937, şi „Lauda ţăranului român“, discursul lui Liviu Rebreanu din 29 mai 1939, ambele demonstrând că ţăranul român a fost mereu creator de valori şi istorie.

”Cum arată satul românesc astăzi? Ce şansă are această lume veche, fatal conservatoare, îndărătnică în epoca mondializării? Mai pot copiii de ţărani să meargă la şcoală şi să se afirme, prin inteligenţa şi ambiţia lor, uneori formidabilă, în profesiunile intelectuale?”. Iată câteva din întrebările rostite de curând, tot sub cupola Academiei Române, de către distinsul academician Eugen Simion, întrebări la care noi, cei prezenţi aici, ne străduim să găsim răspunsuri şi revoluţionare soluţii.

Fără să pierd o clipă din vedere semnificaţiile culturale ale acestor expuneri, trebuie să mă întorc în spaţiul pragmatic, acela al soluţiilor guvernamentale. Se spune că buna guvernare înseamnă armonia dintre stat şi naţiune. Ori această armonie există atunci când statul este capabil să îndeplinească aşteptările cetăţenilor, aşteptări care ţin de ceea ce sociologic se numeşte