Deşi se întâlnesc cu discriminări la tot pasul, tinerii seropozitivi infectaţi în anii ’90, se străduiesc să-şi facă familii, încurajaţi şi că virusul nu mai apare la analize. Sursa: CODRIN PRISECARU
Loredana şi Cristian - ea seropozitivă, el seronegativ, sunt împreună de doi ani, au deja un copil, iar anul acesta au decis să facă pasul cel mare: căsătoria în faţa altarului. Cum nu au prieteni foarte apropiaţi care să-i cunune, tatăl adoptiv al fetei, doctorul Paul Marinescu, le face cunoştinţă cu naşii în biserică.
Loredana păşeşte hotărât în faţa altarului, răspunde la întrebările preotului fără ezitare, iar când fetiţa ei începe să plângă în braţele bunicilor, întoarce discret capul, fără să se frământe.
Pare stăpână pe situaţie. Lui Cristian, în schimb, îi tremură vocea. Noroc că slujba religioasă se termină repede. „Să nu uitaţi. De astăzi, nu mai sunteţi doi, sunteţi unul. Să vă iubiţi, să vă respectaţi şi să ţineţi legătura cu părinţii voştri spirituali. Dacă vă certaţi, să-i întrebaţi şi pe ei”, îi sfătuieşte preotul pe un ton autoritar şi didactic.
„Ideea de SIDA, ca boală periculoasă, a rămas”
Povestea lor nu e singulară. Din miile de copii infectaţi în anii ’90, mulţi fac acum alegeri decisive în viaţa personală. Dacă băieţii acceptă mai uşor relaţiile cu tinere care sunt la rândul lor seropozitive, fetele sunt mai pretenţioase şi, curajoase, îşi caută parteneri printre tineri sănă toşi. Sunt încurajate şi de faptul că, datorită tratamentelor moderne pe care le urmează, virusul HIV a ajuns să fie nedetectabil în sânge.
„Cu toate acestea, ideea de SIDA, ca boală extrem de periculoasă, a rămas foarte puternic imprimată în mentalul colectiv”, spune Iulian Petre, de la Uniunea Naţională a Organizaţiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA (UNOPA).
„Bolnavul de HIV este ca şi
