Mă fascinează interesul publi­caţiilor financiare şi de afaceri pentru vinuri şi pentru societăţile de vinuri din România. Cele mai frecvente întrebări care apar sunt de genul: Cum se descurcă cu criza? Cum le merg exporturile? Eu credeam că singura frază legată de lumea vinului care ar trebui să fie de real interes pentru o publicaţie financiară este următoarea: „Dacă doreşti să faci o mică avere dintr-o afacere cu vin, trebuie să porneşti cu o avere mult mai m

Mă fascinează interesul publi­caţiilor financiare şi de afaceri pentru vinuri şi pentru societăţile de vinuri din România. Cele mai frecvente întrebări care apar sunt de genul: Cum se descurcă cu criza? Cum le merg exporturile? Eu credeam că singura frază legată de lumea vinului care ar trebui să fie de real interes pentru o publicaţie financiară este următoarea: „Dacă doreşti să faci o mică avere dintr-o afacere cu vin, trebuie să porneşti cu o avere mult mai mare!“. Nu îmi amintesc cine a spus asta, dar este cu siguranţă o butadă mai valabilă ca oricând în zilele pe care le trăim. O altă sursă de atracţie pentru presa financiară o reprezintă investiţiile în vinurile de lux. Şi există chiar fonduri de investiţii specializate în astfel de tranzacţii. Negociatorii care fac bani buni din vânzări „en primeur“ sau din speculaţii la bursa vinului sunt operatori pe o piaţă cu totul aparte. Aici, unii jucători au o influenţă covârşitoare prin natura lor de trend-setteri sau lideri de opinie recunoscuţi. De exemplu, dacă Robert Parker de la The Wine Advocate a apreciat pozitiv un vin, atunci recolta sporeşte în mod spectaculos! La casele britanice de licitaţie (în special Christie’s şi Sotheby‘s), interesul pentru vinurile de lux este covârşitor. Pentru că povestea din spatele unui brand de lux nu face decât să confirme prestigiul, iar asta costă enorm. Numai pe 28 noiembrie 2009, la o licitaţie organizat