În Austria, un milionar a renunţat la tot. În Filipine, bărbaţii se ucid pentru cea mai frumoasă voce. Între aceste două poveşti se înghesuie viaţa, criza şi celelalte.

Criza se termină şi se va termina. Rămânem mai înţelepţi şi mai solidari. Poate. Sau poate că are dreptate tânărul poet Dan Sociu, care scria, într-un mediu destul de virtual, că după 2009 urmează 1910 şi toate celelalte, exact aşa cum le-am învăţat sau nu, ca la orele de istorie.

Cine ştie? De unde să ştie poeţii ce urmează? Poeţii, chiar şi cei care nu au lipsit de la orele de istorie, nu analizează temeinic pieţele financiare.

Dintre marile idei pe care ni le-au lăsat economiştii secolului trecut, în una singură încape suficientă esenţă pentru o poezie: "Pe termen lung suntem toţi morţi", de John Maynard Keynes.

Între aceste două posibilităţi - se termină şi rămânem sau se termină urât şi rămânem mutilaţi - e viaţa. Când toate cele ce sunt acum vor fi consemnate în scurte note de subsol din trecerea timpului, două poveşti recente ar trebui să nu lipsească.

Prima e suficient de simplă încât să fie imposibil de explicat. „După o viaţă de lux şi bogăţie, Karl Rabeder a ajuns la concluzia că banii îl împiedică să fie fericit. Aşa că renunţă la averea de trei milioane de lire sterline şi se mută într-o cabană mică de lemn, la munte", a transmis, într-o zi cu mai multe ceasuri rele, publicaţia britanică „The Telegraph".

Austriacul Karl Rabeder a trebuit să împlinească 47 de ani pentru a-şi da seama că lucrează ca un sclav pentru ceva ce nu-şi doreşte. Destinul l-a prins din urmă într-un concediu. „Am trăit cel mai mare şoc din viaţa mea când am realizat cât de groaznic, fără suflet şi fără emoţii este stilul de viaţă la cinci stele. În trei săptămâni petrecute în Hawaii, am cheltuit toţi banii pe care îi puteam cheltui. Dar, în tot acel timp, am avut sentimentul că nu am