Ştirea e peste tot în presa occidentală – relatări mai aplicate aici şi aici.
Pe scurt, Papa Benedict al 16-lea a condamnat în cei mai duri termeni abuzurile sexuale comise de preoţi catolici irlandezi asupra a sute de copii, în ultimele decenii. Scandalul, izbucnit după două rapoarte distincte pornite de la mărturiile unor victime, a zdruncinat şi zdruncină puternic imaginea catolicismului irlandez – printre cele mai puternice din Europa.
Verdictul dat de suveranul pontif la finalul discuţiilor cu episcopii irlandezi veniţi la Vatican este fără echivoc: abuzul sexual este o crimă abominabilă, iar clerul trebuie să coopereze cu justiţia irlandeză. Rapoartele menţionate vorbesc fără menajamente de o adevărată “cultură a tăcerii”, în care biserica ascundea de justiţie şi de pedepse legale preoţii cu apucături pedofile. Mai grav, documentele afirmă că Biserica catolică din Irlanda a ales, vreme de decenii întregi, să-şi protejeze prelaţii şi reputaţia în detrimentul copiilor abuzaţi sexual. Molestarea sexuală era, potrivit rapoartelor, monedă curentă în orfelinatele administrate de arhidioceza catolică din Dublin, cel puţin între 1974 şi 2004. Sfîntul Scaun recunoaşte că scandalul afectează pe termen lung imaginea şi reputaţia bisericii catolice irlandeze, însă cere clerului din această ţară să înfrunte oprobiul public cu curaj şi demnitate.
Din mesajul papal către episcopii irlandezi:
“Încercările pentru Biserică pot veni deopotrivă dinăuntru şi din afară. Ambele sunt dureroase, însă cele care vin din interiorul Ei sunt, în mod evident, mai greu de suportat şi mai umilitoare. La fel e şi marea încercare prin care trec acum comunităţile voastre, încercări în care unii oameni ai bisericii au fost implicaţi în acte mai mult decît îngrozitoare. [...] Numai dacă ajungem la o autentică şi sinceră umilinţă, mila lui Dumnezeu poate lucra pentru noi,