Inspectorii de muncă vor sesiza organele de cercetare penală după ce au descoperit, săptămâna trecută, un cămin de bătrâni clandestin. Azilul nu are căldură, asistenţă medicală şi nici personal specializat, iar din camere răzbate un miros greu de urină.
E doar una din zecile de case aflate pe strada Nouă din Pieleşti. Nu ai zice, la prima vedere, că e locuită. Niciun semn sau inscripţie nu anunţă că la numărul 18 e un cămin de bătrâni. Aflăm de la vecini locaţia exactă şi ne hotărâm să sunăm la intrare. Ne răspunde cineva de dincolo de poartă. „Cu şefu, domnu’ Andrei trebuie să vorbiţi, că eu nu vă pot deschide. Vă dau eu numărul”, ne strigă o doamnă. După o scurtă convorbire telefonică, suntem lăsaţi înăuntru, să vizităm clădirea, ca să ne decidem dacă o internăm aici pe bunica. „Mă scuzaţi că nu v-am deschis dar am greşit săptămâna trecută, că am lăsat înăuntru pe unii de la Inspecţia în Muncă”, ne-a spus doamna Ani.
Ameninţaţi cu bătaia
Suntem duşi în fiecare încăpere, chiar şi în cele unde stau bătrânii. În camere abia dacă poţi respira din cauza mirosului de urină, semn că aşternuturile nu au mai fost schimbate de ceva vreme. Căldura vine de la câte o aerotermă pentru că în casă nu există încălzire centrală. „E bine aici?”, întrebăm unul dintre bătrânii internaţi. „Cum să fie? Ca la azil. Eşti nevoit să stai aici, nu o faci de plăcere, aşa că nu te plângi”, ne spune omul. Colegul de cameră al bătrânului, nea Gabi, nu a fost deloc „cuminte”. „M-a înjurat şi i-am spus că îl bat de nu se vede. Şi sărisem la bătaie dar m-a potolit fiu-meu, că fac naiba altceva şi mă bagă ăsta la puşcărie. Toţi de aici mi-au prins frica şi mie îmi convine”, ne recunoaşte cu seninătate „îngrijitoarea”. În clădire sunt patru bătrâni şi e aşteptat al cincilea.
Actele, făcute „pe parcurs”
Vine şi „şefu’”, Andrei Stanciu care ne explică