Vladimir Tismăneanu: „Datorită vremii din capitala americană, am avut timp în ultimele zile să citesc şi să recitesc cărţi pe care le preţuiesc în chip deosebit, unele mai vechi, altele nou-apărute”.

Le amintesc aici şi le recomand celor care sunt interesaţi de felul cum văd eu canonul libertăţii. La Curtea Veche, publicat în 2001, dar total nealterat ca substanţa ideatică şi elegantă discursivă, volumul profesorului de la Catholic University, respectatul filosof al culturii şi religiei Virgil Nemoianu.

Intitulată „Tradiţie şi libertate”, cartea este o mărturisire de iubire pentru valorile culturale europene şi americane care se sustrag modelor de scurtă respiraţie. O apărare a Marii Tradiţii şi o respingere impecabilă a noii religii seculare care este corectitudinea politică. O definire clară şi extrem de utilă a fundamentelor intelectuale ale creştin-democraţiei. O construcţie de poduri spirituale între raţiune şi credinţă, occidentalism şi ortodoxie, modernitate şi tradiţie.

Oricine va dori să înţeleagă dilemele condiţiei intelectuale în veacul XX va avea multe de învăţat din această carte de o nobilă şi demnă densitate spirituală. Gândirea conservator-liberală românească se recunoaşte cu gratitudine în opera acestui veritabil umanist. Salut cu bucurie apariţia în colecţia „Constelaţii”, a aceleaşi edituri, a volumului de eseuri de istoria ideilor „Despre sunete şi memorie”, semnat de distinsul politolog, unul dintre cei mai profunzi analişti ai fenomenului comunist, Ioan Stanomir, profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti.

Ceea ce face scriitura lui Ioan Stanomir cu totul specială este combinaţia de gravitate etică, robusteţe bibliografică şi rafinament spiritual. Citiţi eseurile despre tânărul Steinhardt, de spre Alexandru George, despre Monica Lovinescu şi veţi fi de acord cu mine