Eleva de 15 ani, din Craiova, cu zeci de premii la lupte şi judo, locuieşte cu bunicul. Roxana Ciobanu şi bunicul ei locuiesc într-o cămăruţă cu două paturi şi o sobă din cărămidă lipită cu lut, la marginea Craiovei.
Blondă, cu ochii mari, căprui, Roxana Ciobanu ţine în mâini zecile de medalii câştigate în şase ani de când face sport. Le-a pierdut numărul de mult. Fata este elevă în clasa a IX-a la Liceul cu Program Sportiv „Petrache Trişcu“ din Craiova.
La lupte şi judo este deja un nume în lumea sportului. Însă lumea în care trăieşte ea nu este ca a altor copii. Era un ghem de om când mama o punea în braţele bunicului şi dispărea din viaţa ei. Împreună cu el împarte bucuriile şi necazurile unei vieţi pe care niciunul nu şi-a imaginat-o atât de apăsătoare.
Locuiesc împreună într-o cămăruţă mică şi sărăcăcioasă de la marginea Craiovei, în Triaj, dincolo de calea ferată, la capătul cartierului Craioviţa Nouă. Au două paturi şi o sobă din cărămidă lipită cu lut. Fără lumină, fără adresă. Bunicul Ilie Mihai, de 57 de ani, este omul care îi este permanent aproape. Găteşte, face curat, are grijă ca fata să treacă cu bine peste şinele de cale ferată pentru a ajunge la şcoală.„Doar pe bunici îi am. Buni a plecat în Italia, la muncă, pentru a mă ajuta, iar bunicul este lângă mine tot timpul. Pe mama nici nu o ştiu, doar pe tata îl mai văd câteodată, mă mai ajută cu bani când poate...“ ne spune Roxana, cu ochii aţintiţi pe medalii. „A fost ambiţia mea, dar şi a bunicilor de a merge la cât mai multe concursuri de lupte şi judo“, completează fata.
Recompensată cu o bursă care întârzie să vină
Roxana Ciobanu se antrenează la lupte şi judo dintr-a patra. Nu a fost an competiţional pe care să nu îl încheie cu două-trei medalii. În 2009 a luat aurul la lupte, la Reşiţa, şi argintul la Campionatul Naţional de Cadeţi de la Baia Mare.
