Tradiţionala sărbătoare românească a iubirii abia dacă mai pâlpâie. Dragobetele a fost înlocuit cu Sf. Valentin, o sărbătoare mult mai profitabilă din toate punctele de vedere şi care este "împrumutată" de peste mări şi ţări.
Legende
Povestea Dragobetelui o găsim încă de pe vremea dacilor, când el reprezenta divinitatea mitologică similară cu Eros sau Cupidon, el oficiind în cer, la începutul primăverii, unirea tuturor animalelor. Etimologia cuvântului datează de pe vremea dacilor - "trago" însemna ţap, iar "pede" picioare. O dată cu trecerea timpului, "trago" a devenit "drago", iar "pede" a devenit "bete". Se pare că pentru daci "trago" era simbolul fertilităţii şi al dragostei.
De asemenea, Dragobetele mai este considerat a fi fiul babei Dochia, un fecior de o frumuseţe rară, încât sucea minţile fecioarelor şi tinerelor femei. De-a lungul timpului a fost transfigurat în protectorul iubirii celor care se "întâlnesc" în ziua de Dragobete şi a căror iubire va fi veşnică.
Aşadar, pentru seara de Dragobete, a tainicei logodne de odinioară, să redescoperim împreună cu cel drag acel mister care ne face să fim doi. De asemenea, să nu uităm să ne bucurăm de micile plăceri ale vieţii: o plimbare în parc, o floare strecurată în faţa iubitei şi o masă pregătită acasă în doi. Mâncăruri savuroase şi uşor de preparat, pentru că în această zi important este jocul.
Sufleu de caşcaval
Ingrediente: 7 linguri de caşcaval ras, 5 ouă, piper după gust. Pentru sos: o lingură şi jumătate de unt, două linguri de făină, două ceşti de lapte.
Preparare: Untul se topeşte, se adaugă făina, şi se amestecă pe foc. Se toarnă laptele fierbinte, iar când sosul este gata, se adaugă patru linguri de caşcaval, amestecând încontinuu. Se adaugă sare şi piper după gust. Se ia sosul de pe foc, se adaugă gălbenuşurile şi două linguri de