Inainte sa merg la Teatrul Act, am intrebat un prieten care vazuse deja spectacolul: "Cum e «Acasa la tata?»". "E ca o vizita la tara", mi-a raspuns el. "Si se rade aproape nonstop". E probabil cea mai buna descriere a acestui spectacol.
"Acasa la tata" este a treia si ultima montare, din seria dedicata de teatrul de pe Calea Victoriei dramaturgului Mimi Branescu, dupa "Flori, filme, fete sau baieti" si "Dumnezeul de a doua zi". Este un spectacol in care il veti vedea pe Marcel Iures cum nu l-ati vazut niciodata. In personajul tatalui (Iures), cu un fes care nu prea ii sta bine pe cap, un ilic prea mic si cu bidonul de plastic plin cu vin, il veti recunoaste cu siguranta pe propriul bunic, tata, unchi, vecin. De la tara sau de la oras. Si, cu siguranta, veti recunoaste in Serban Pavlu prietenul care a ramas la tara, acel amestec de duiosie, siguranta de sine si violenta ale alcoolicului de prin crasmele de tara sau barurile de oras. De altfel, pe personaje recognoscibile, dar mai ales pe povesti, pe simplitatea si umorul lor mizeaza Mimi Branescu in toate textele sale.
Robert (Gavril Patru), un tanar cu incerte calitati de scriitor, se intoarce pentru cateva ore in satul natal. Scurta sa vizita neanuntata e un prilej pentru a-si revedea tatal si pentru a o cunoaste pe tanara concubina (Gabriela Popescu) a tatalui. Intamplator revede si cativa fosti: prieten, iubita, profesor. O vizita la crasma, o vizita in casa prietenului si una in casa fostei iubite scot la iveala o suma de esecuri personale. Nimeni nu e fericit cu ceea ce e. Poate doar tatal care isi traieste batranetile alaturi de o femeie mai tanara. Dar si el e nemultumit de relatia (sau mai exact de non-relatia) cu fiul sau. Fosta iubita (Ada Simionica) a trecut printr-o casatorie nefericita. Cea mai mare realizare a ei este felul in care a decorat camera de baie. Dom’ profesor (Co
