Viaţa unui om singur, consistent volum de memorii al regretatului cărturar Adrian Marino, a cunoscut, aşa cum mărturiseşte autorul în chiar debutul său, două versiuni. O primă versiune datează din 1993, fiind revăzută un an mai târziu. Această autobiografie se opreşte la anul 1989. Dincolo însă de incompletitudinea ei, autorul ajunge să fie nemul]umit de caracterul prea .anecdotic. şi marea întindere a acestei prime forme. O spune într-o convorbire cu Mircea Iorgulescu, difuzată la Radio Europa Liberă în 10 mai 1997 (transcrisă şi publicată în România literară, nr. 28/20-26 iulie 2005): „E un volum imens, de vreo 1 400 de pagini, care trebuie pu]in redus şi rescris, în sensul că vreau să-l modific spre o autobiografie pur intelectuală, ideologică şi culturală. In prima versiune este prea anecdotic, prea istoric, prea factologic". Doi ani mai târziu, în 1999, Adrian Marino revine asupra manuscrisului şi hotărăşte să-l rescrie integral pe noi baze, completându-l cu anii postdecembrişti. Această a doua versiune, agreată de autor, o publică acum Editura Polirom, prin amabilitatea dnei Lidia Bote-Marino, care ne-a pus la dispoziţie dactilograma manuscrisului, realizată de domnia sa, ca în atâtea alte rânduri, cu dăruire şi pricepere. Potrivit dispoziţiilor testamentare, manuscrisul face parte din fondul „Adrian Marin" al Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga" din Cluj-Napoca.

Autobiografie îndelung aşteptată, volumul captivează prin traseul unei vieţi de excepţie, ca şi prin valoarea culturală a mărturiei pe care o aduce. Publicarea acestor memorii cu destin voit postum e totodată o datorie de recunoştinţă pe care Editura Polirom şi-o împlineşte acum faţă de regretatul cărturar Adrian Marino. (Nota editurii)

S -ar putea ca aceste pagini să fie şi ultimele dintr o carte pe care le mai scriu. Nu doresc însă acest lucru. Mă mai