- Cristian Teodorescu, "Medgidia, orasul de apoi", roman, Editura "Cartea Romaneasca" (tel. 0232/21.74.40), 280 pag.

Daca ar exista si la noi un premiu anual de prestigiu, exclusiv pentru roman, ca Goncourt, Booker, Strega sau Planeta - Cristian Teodorescu ar avea mari sanse sa il obtina pe 2009, la concurenta cu Varujan Vosganian. Caci "Medgidia..." lui si "Cartea soaptelor" sunt evenimente editoriale apreciate de critici si de marii cititori cultivati, dar accesibile si pe gustul publicului larg. Consens rar si greu de obtinut, caci scriitorii cu adevarat populari azi in lume, de tipul Dan Brown, Paolo Coelho sau Marc Levy, n-au valoare literara, ci doar comerciala: tricoteaza intrigi senzationale dupa retete trase de par si folosesc trucuri menite sa amageasca cititorul inocent cu false profunzimi. Si Vosganian, si C. Teodorescu si-au ales pentru romanele lor subiecte pe care le au, ca sa spun asa, in sange; au in comun faptul ca mixeaza fictiunea cu adevaruri istorice si introduc in trama personaje pastrate in memoria colectiva; in sfarsit, amandoi stiu sa povesteasca, sa-si dozeze efectele astfel incat intregul sa respire ca o lume vie. Si daca Varujan Vosganian mai face ocoluri lirice, eseistice si descriptive, mai "literaturizeaza", Cristian Teodorescu isi reinvie orasul natal intr-un stil reportericesc, eficient, fara artificii artistice, dar cu un rafinament al limbajului si decupajului semnificativ (cu izvoare in I.L. Caragiale, Cehov, Hasek si Hrabal). Vana realist-umoristica e pigmentata cu ambiguitati, note tragice, absurde si scene socante care fac din prozatorul nostru in primul rand un formidabil creator de personaje. Multe si memorabile. Fata de numerosii prozatori de azi pe care-i preocupa un singur subiect, ei insisi, si care epuizeaza repede tot ce stiu din experienta in autofictiuni si egografii, Cristian Teodorescu fictionalizeaza cu