Astăzi nimic despre politică. Nimic despre cele 17 ore petrecute la congresul PSD, despre pungile de sub ochii lui Geoană şi oboseala de pe chipu-i ce m-a şocat în timpul unei scurte conversaţii. Doar o poveste despre oameni şi urşi.
Un film mă bântuie inexplicabil de câteva săptămâni. Şi o dorinţă de a-l revedea. Mai precis un documentar pe care, în prima clipă, am refuzat să-l văd pe Discovery în urmă cu câteva luni, de teamă. Nu sunt câtuşi de puţin un cunoscător într-ale filmului, reuşesc să mă bucur în egală măsură şi de efectele speciale din „Die Hard 4” şi de sensibilitatea unui „Il y a longtemps que je t’aime”, ca să vă faceţi o idée. Sunt două exemple aleatorii care mi-au venit spontan în minte, nu daţi cu piatra!
Dar “Grizzly Man” cred că merită. Povestea lui Timothy Treadwell, omul care a petrecut 13 veri în preajma urşilor grizzly din Alaska, pledând în paralel cauza protejării lor, dar fiind halucinant de aproape de animale în unele clipe. „I will die for these animals, I will die for these animals”, spune Treadwell într-una din secvenţele decupate în documentar din cele 100 de ore de imagini înregistrate de acesta în apropierea fiarelor. O mostră în care omul pare să o fi luat razna, după cum remarcă în film, unul din cei care l-au cunoscut. Şi nu puţine sunt clipele în care ai la rându-ţi senzaţia asta. În fond, ce om cu mintea sănătoasă ar împinge cu degetul nasul unui grizzly uşor ameninţător…. Poate doar unul cu suflet de-a lor.
Povestea se termină tragic. Pe 5 octombrie 2006, Treadwell şi prietena sa sunt devoraţi de un urs. O înregistrare audio de şase minute surprinde ceva din sfârşitul lor.
Documentarul nu caută şocul la final. Nu creează un crescendo pentru a îngrozi. Moartea lui Treadwell a invocată din off încă din primele minute ale filmului făcut de Werner Herzog doi ani mai târziu, iar imaginile selectate şi muzic